TRIMITE PRIN

Editarea de cărţi în perioada 1970–1989

Publicare: 2010-11-25
Autor: DÁVID Gyula
Categorie: literatură



La sfârşitul anului 1969 a fost înfiinţată prin hotărârea Consiliului de Miniştri o nouă reţea de edituri. Prin această iniţiativă venită de sus s-a urmărit pe de o parte desfiinţarea monopolurilor în domeniul editării, iar pe de altă parte revigorarea reţelei de edituri din provincie, dispărută aproape în întregime. În virtutea acestei hotărâri ia fiinţă Editura Kriterion, prima editură din România care a publicat cărţi în limbile naţionalităţilor, îşi încep activitatea - cu redacţii pentru naţionalităţi - editurile Dacia din Cluj şi Facla în Timişoara, în timp ce 14 din cele 22 de edituri înfiinţate prin hotărârea amintită publică şi cărţi în limba maghiară. Din aceste 14 edituri, editurile Albatros, Ion Creangă, Eminescu, Editura Tehnică şi Politică au redacţii maghiare la Bucureşti (cu unul sau mai mulţi redactori), iar editurile Kriterion, Editura Didactică şi Pedagogică, Ceres şi Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică au şi la Cluj.


Întreaga producţie de cărţi a cuprins în perioada 1970-1980 în medie 442 de titluri pe an. Cea mai mare producţie de cărţi pe an a fost înregistrată în 1973 (546 de titluri); cu excepţia anilor 1974-75, în anii '70 numărul total de exemplare a depăşit permanent 2-2,5 milioane.


După 1968 s-a revigorat pentru un timp producţia de carte maghiară a mai multor centre administrative (reşedinţe de judeţ). În cadrul Comitetelor de Cultură judeţene, al Caselor judeţene ale Creaţiei Populare şi al muzeelor din provincie a pornit şi s-a desfăşurat o activitate editorială remarcabilă nu doar sub aspectul cantităţii, ci în raport cu valorile specifice şi sub cel al calităţii. Între anii 1970 şi 1986, producţia de carte maghiară de aici a cuprins în total 324 de opere. Cea mai însemnată dintre acestea este activitatea editorială maghiară din judeţele Harghita şi Covasna: în această perioadă, la Miercurea Ciuc au apărut 78, la Sfântu Gheorghe 65 de publicaţii în limba maghiară. În acelaşi timp producţia de carte maghiară din Târgu-Mureş, fără cursurile universitare editate de cele două instituţii de învăţământ superior (69 de titluri), a cuprins doar 40 de titluri, iar cea din Cluj, fără cele 16 cursuri universitare maghiare, a înregistrat 14 titluri. Din păcate, începând cu 1974, elanul înregistrat în producţia de carte maghiară din provincie a fost frânt prin măsurile impuse de puterea de stat. În 1986, dintre cele 13 reşedinţe de judeţ, doar la Sibiu mai apare în limba maghiară o publicaţie de propagandă tradusă din limba română.


În privinţa producţiei de carte maghiară, în rândul editurilor deja existente sau înfiinţate în 1970, primul loc este ocupat - prin reeditarea anuală a manualelor şcolare - de Editura Didactică şi Pedagogică, urmată de editurile Kriterion (1649 de opere), Dacia (491 de opere), Editura Politică (402 de opere) şi Editura Ion Creangă (278 de opere). Mai apar în mod regulat cărţi în limba maghiară la editurile Ceres (97), Albatros (90), Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică (71), Editura Tehnică (54) şi Facla (42), în timp ce alte opt edituri publică episodic sau ocazional (73 titluri).


Noutatea calitativă a editării cărţilor de limba maghiară din România anilor '70-'80 a constat în schimbarea orientării spre literatură, preponderentă până atunci. Editura Kriterion şi-a propus promovarea unui întreg şir de ştiinţe socioumane, rămase neglijate mult timp sau care nu au fost accesibile publicului (istoria civilizaţiei şi a artei, muzicologie, lingvistică, etnografie, ştiinţa istoriei, filozofie, sociologie), planul său editorial cuprinzând totodată şi literatură de specialitate pentru popularizarea ştiinţelor naturii, şi a lansat - dorind să acopere lipsa revistelor ştiinţifice de specialitate, pentru formarea tinerei generaţii de cercetători - colecţia unor volume de studii din domeniul istoriei literaturii, lingvisticii, istoriei culturii şi artei, muzicologiei, sociografiei, etnografiei. Editura Dacia s-a angajat an de an la publicarea regulată a lucrărilor de specialitate din domeniul ştiinţelor naturii (matematică, fizică, chimie, electronică, biologie, geografie), îndeosebi a lucrărilor scrise de autori clujeni, şi a lansat colecţia Antenna, o colecţie de calitate dedicată literaturii de popularizare a ştiinţelor naturii. S-a remarcat şi colecţia Testamentum lansată de Editura Politică, ale cărei volume au fost dedicate personalităţilor marcante ale convieţuirii româno-maghiare şi momentelor importante din trecutul comun.


Această perioadă relativ prosperă a publicării cărţilor maghiare din România durează până la mijlocul anilor '80. Este momentul în care se fac simţite şi în editarea de cărţi încercările de centralizare şi omogenizare ale puterii. Munca editurilor s-a realizat - în toate domeniile - sub îndrumarea prin comandă manuală a Consiliului Educaţiei şi Culturii Socialiste (şi, în acest fel, a secretariatului de propagandă al PCR). Operele şi autorii trebuiau să se identifice cu realizările noii epoci declarată „istorică", să vină în sprijinul acesteia cu mijloace literare, să promoveze obiectivele imediate şi de perspectivă, formulate în documentele de partid; în toate domeniile ştiinţelor socioumane s-a impus susţinerea idealului naţiunii de stat române omogene şi atestarea istorică retroactivă a acesteia. Nu se dorea cultivarea ştiinţelor în limba naţionalităţilor, nu era nevoie nici de literatură politică în limba maghiară.


În acest proces tot mai accelerat, activitatea editorială maghiară din România a ajuns într-o situaţie din ce în ce mai dificilă: vorbim aici despre limitarea administrativă a numărului şi a dimensiunii publicaţiilor, a numărului de exemplare, reducerea gamei de produse şi degradarea calităţii hârtiei şi a altor materiale utilizate, reglementarea administrativă a modului în care acestea sunt folosite. Toate acestea au produs pierderi tot mai mari, mai ales în cazul cărţilor publicate în limba naţionalităţilor, oricum mai reduse la număr; drept urmare, au fost pe rând restrânse sau desfiinţate redacţiile maghiare ale diferitor editurii: în 1989, din cele 17 editurii existente în anii '70, doar 7 au mai publicat cărţi în limba maghiară şi doar patru dintre ele (Kriterion, Dacia, Ion Creangă, Editura Didactică şi Pedagocică) au avut redacţie maghiară.



Bibliografie selectivă



Papp József András: A romániai magyar könyvkiadás problémáiról. Korunk, 1979/5. - Romániai magyar irodalmi lexikon. I-V/2. Buk. - Kv. 1981-2010. [Kiadókra és könyvkiadára vonatkozó szócikek.] - A Kriterion műhelyében. Beszélgetések Domokos Gézával a Kriterion Könyvkiadóról. Bp. 1988. - Magyar könyvkiadás Romániában. Egy témáról két időben. Dávid Gyulával beszélget Beke György. Kritika, 1988/9. Újraközölve, epilógussal: Dávid Gyula: Írók, művek, műhelyek Erdélyben. Csíkszereda, 2003.. - Domokos Géza: Igevár. Kriterion-történet tizenhat helyzetképben elmondva. Csíkszereda - Kv- 2000.



Discuţie


IMAGINI



INCLUDERE ÎNTR-O ALTĂ PAGINĂ