referinte.ro  /  enciclopedia virtuală din românia  /  articole tematice  / religie, credinţă populară
TRIMITE PRIN

Sacrificiul zidirii

Publicare: 2010-11-01
Autor: KESZEG Vilmos
Tradus de: Lingua Franca Kft.
Categorie: religie, credinţă populară



Obiecte sporadice descoperite pretutindeni în Europa, însemnări din secolul al XX-lea şi tradiţia orală vie dovedesc că sacrificiul zidirii este o practică cunoscută încă din Evul Mediu. Cele două forme fundamentale ale acestei practici sunt sacrificiul viu concret şi cel simbolic, precum şi zidirea în perete a unor materiale şi obiecte. Sacrificiul are loc în general la începutul zidirii sau cu ocazia inaugurării clădirii.


Pentru sacrificiul viu puteau fi folosite părţi ale corpului uman sau animal (de cele mai multe ori acestea provenind de la un cocoş, o găină, o pisică sau un cal), sub formă de oase sau păr; cranii, sânge, pene, ouă. În Ciuc şi în Moldova se măsura umbra unei persoane cu un fir de pai sau papură, după care acesta era zidit în temelia casei. La Turda, la demolarea unei case zidite aproximativ în secolul al XVII-lea sau XVIII-lea, din perete au ieşit la iveală rămăşiţele unui cocoş şi coji de ouă. Peretele unei alte case, construită în secolul al XVIII-lea, conţinea o oală plină cu oase de pui. În secolul al XX-lea, zidarii din Turda şi din împrejurimi picurau sânge de păsări de curte la temelia casei. În prima parte a secolului al XX-lea, la târnosirea bisericii din Liteni s-a aruncat din turn un cocoş şi s-a considerat un semn favorabil faptul că a supravieţuit.


Conform unei alte forme a sacrificiului zidirii, diferite obiecte sfinţite şi alte obiecte (seminţe de plante, bani, documente) au fost introduse în temelia şi zidul clădirii. Într-o clădire piaristă din Cluj au fost zidite pâine şi vin, acestea fiind împrospătate la fiecare o sută de ani.
Forma simbolică a sacrificiului zidirii avea loc la mutarea în clădire. În prima noapte era închis în casă un animal (câine, pisică, găină), alteori prima persoană care înnopta în casă era un om bolnav, în vârstă.


Începând din secolul al XVII-lea până în zilele noastre, o practică cunoscută pretutindeni în Transilvania este aşezarea memorialelor în temelia şi în globul din turn al bisericii în construcţie sau renovare, precum şi în temelia şi zidul clădirilor publice. Memorialele conţin istoria aşezării şi a construcţiei, precum şi tabelul nominal al locuitorilor sau al membrilor congregaţiei, în special al meşterilor constructori. Biserica reformată de la Mujna a fost construită între 1834-1837. La terminarea lucrărilor a fost gravat în pilonul clopotniţei anul construirii, cuvinte încurajatoare adresate posterităţii, precum şi lista completă a donatorilor care au contribuit la construcţia globului din turn. În anii 1960, în timpul construirii parohiei de la Macău, meşterii care executau lucrările au zidit în temelia clădirii un manuscris, fără ca preotul să fie înştiinţat. La mijlocul anilor 1980, în Grindeni a fost restaurată casa parohială reformată din localitate. În dreapta intrării a fost aşezat un memorial închis într-o sticlă. În 1779, Dániel Köpeczi Nagy şi-a reconstruit casa din Turda, veche de 200 de ani. În perete, deasupra uşii bucătăriei, a zidit un memorial aşezat într-un ulcior, în care a introdus informaţii despre pierirea Turzii în incendiile anilor 1709 şi 1778, istoria casei de 200 de ani, arborele genealogic al familiei, situaţia familială de la acel moment şi epoca redactării memorialului, rugându-se la Dumnezeu să-i binecuvânteze şi să-i înmulţească urmaşii.


Sacrificiul zidirii avea diferite funcţii. În primul rând aducea noroc clădirii şi sănătate ocupanţilor acesteia. Ca formă a vrăjii, făcătura din oase şi sânge de animal, ascunsă sub prag fără ştiinţa locatarilor, a provocat boală şi nenorocire. În al doilea rând, documentele şi banii aşezaţi în zidul clădirii au păstrat pentru posteritate numele membrilor comunităţii locale care a iniţiat construcţia, numele meşterilor, precum şi perioada şi circumstanţele construirii. Folosirea obiectelor sfinţite demonstrează şi caracterul solemn al ceremoniei de inaugurare a locuinţei.


Datele sacrificiului zidirii au fost rezumate de către Elek Bartha, iar cele cu privire la redactarea şi aşezarea documentelor în globul din turn de către Vilmos Keszeg.


În poezia populară, sacrificiul uman este reprezentat în balada Kőműves Kelemenné (Meşterul Manole la români).



Bibliografie selectivă



BARTHA Elek: Házkultusz. A ház a magyar folklórban. (Studia Folcloristica et Ethnografica, 14.) KLTE Néprajzi Tanszéke, Debrecen, 1984.
BECK Zoltán: Építőáldozat. Tanulmányok. (Új Auróra Füzetek) Békéscsaba, 1981.
ERNYEI József: Építőáldozat emléke a XVIII. századból. Ethnographia XXXIX. (1927) 52.
KESZEG Vilmos: Hir adás a' Késő Maradékhoz. 17-20. századi erdélyi toronygombiratok. Mentor Könyvkiadó, Marosvásárhely, 2006.
PÓCS Éva: építőáldozat. In: Magyar Néprajzi Lexikon 1. Akadémiai Kiadó, Budapest, 1977. 697-698.
TÉGLÁS István: Építő-áldozat emléke Tordán. Néprajzi Értesítő XI. (1910) 1-2. 60-61.
TÉGLÁS István: Építő áldozat Tordán. Néprajzi Értesítő XIV. (1913) 1-2. 99-101.



Discuţie


IMAGINI



INCLUDERE ÎNTR-O ALTĂ PAGINĂ