Datul în ciubăr

Publicare: 2010-10-06
Autor: KESZEG Vilmos

Descrierea articolului



Datul în ciubăr face parte dintre practicile de divinaţie şi este un procedeu, un ritual de informare. Este o formă de desluşire a evenimentelor petrecute prin cercetarea apei, o formă a hidromanţiei. În circumstanţe rituale evenimentul petrecut se arată pe suprafaţa apei. De obicei se foloseşte la aflarea identităţii persoanei hoţului sau pentru găsirea unui obiect sau a unei persoane dispărute. Ceremonia are loc în interval de şase săptămâni după furt.


1. Precedentele. Un membru feminin al familiei păgubite comandă o slujbă religioasă la preotul ortodox pentru eficacitatea datului în ciubăr. De asemenea, face rost de apă sfinţită, tămâie şi o cruce ortodoxă de la biserică. La recomandarea preotului convoacă o specialistă pentru efectuarea ceremoniei. Ea trebuie să fie o văduvă în vârstă, religioasă şi curată la suflet. Gospodina alege din împrejurimi 7-9-12 fete cu vârste între 8-14 ani şi le invită să participe la ceremonie. Aduce 9 găleţi de apă din 9 fântâni din împrejurime. În timpul colectării apei nu are voie să vorbească cu nimeni, iar apa scoasă nu poate să fie folosită pentru alte scopuri. Pregăteşte o masă festivă pentru participanţii la ceremonie. Membrii familiei se roagă pentru reuşita ceremoniei. După colectarea apei, în ziua ceremoniei nimeni nu poate intra în curtea familiei şi nimic nu se poate scoate din gospodărie. În ziua ceremoniei, înainte de efectuarea acesteia, participanţii trebuie să ţină post.

 


2. Ceremonia. Ritualul are loc de obicei duminică dimineaţa, în timpul slujbei de duminică, rareori seara sau noaptea, în bucătăria sau curtea familiei păgubite. Înaintea începerii ceremoniei apa este descoperită, iar accesoriile (crucea ortodoxă, tămâia, apa sfinţită, un ou, inelul unei persoane din casă sau al preotului ortodox) se pun în apă. Se face întuneric în încăpere. Fetele stau în genunchi în jurul ciubărului şi sunt acoperite cu o pătură. Maestrul de ceremonii aprinde lumânarea şi - cu lumânarea în mână - începe să ocolească ciubărul. Se opreşte la spatele fiecărei fete şi învârte lumânarea deasupra capului ei. Fetele şi maestrul de ceremonii se roagă în permanenţă. Pe suprafaţa apei începe să se deruleze scena furtului. Fetele se avertizează una pe alta privind detaliile scenei. Ceremonia ţine o jumătate de oră sau chiar o oră întreagă. Între timp familia aşteaptă în curte.


3. Momentul de încheiere a ceremoniei
. După derularea scenei fetele şi cei din casă rezumă cele văzute şi elaborează varianta verbală a acestora, care va fi transmisă către comunitate. Apoi fetele iau parte la masă festivă.

 

Peter Burke pomeneşte existenţa ritualului la începutul epocii moderne. Datele care au stat la dispoziţia noastră sunt însă exclusiv din secolul XX. Uneori şi autorităţile au apelat la acest ritual, respectiv viziunea a fost considerată dovadă hotărâtoare a culpabilităţii persoanei identificate. Biserica Ortodoxă susţine şi până astăzi practicarea acestui obicei. Datele culese provin din satele din Câmpia Transilvaniei (judeţele Cluj, Mureş, Bistriţa Năsăud), respectiv din extremitatea estică a Secuimii. Literatura română de specialitate atestă practicarea acestui obicei până acum o sută de ani în 25 de localităţi din judeţele Bistriţa Năsăud, Sălaj, Cluj, Alba, Mureş, Sibiu, Braşov şi Covasna. Obiceiul se regăseşte sporadic şi în comunităţile române de dincolo de Carpaţii Meridionali. Alte metode similare acestui ritual sunt datul în fântână, în găleată, în pahar şi în inel. Fetele au apelat la aceste forme ale ritualului pentru aflarea persoanei soţului.



Bibliografie selectivă



KESZEG Vilmos: A cseberbenézés. Egy mezőségi hiedelemelem eredete és szemantikája. Néprajzi Látóhatár I. (1992) 1-2. 70-80.
KESZEG Vilmos: Egy látomás. Az esemény, a reprezentáció és az ítélkezés. Kalligram. (2001) 1-2. 132-148. Újraközölve: Uő: Homo narrans. Emberek, történetek és kontextusok. KOMP-PRESS, Kolozsvár. 28-59.
SAVA, Eleonora: Explorând un ritual. Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2007.