Ultima actualizare: 2012-09-01
Autor: Mihály Melinda
Cod: CJ-II-m-A-07271
Datare: sec. XV-XVIII.
Turnul croitorilor a fost cel mai des asediat turn al fortificaţiei oraşului, construit într-un loc strategic la poalele Feleacului, lângă drumul ce duce spre Turda. Turnul datează din secolul al XV-lea, fiind construit cel târziu până în anul 1475, când a fost pomenit în documente pentru prima oară, în privilegiul comun al breslei croitorilor şi al postăvarilor, din care rezultă éi informaţia, că turnul se află în colţul de sud-est al fortificaţiei, fiind dotat şi cu praf de puşcă.
În cursul secolelor ce au urmat turnul a suferit numeroase asedii, prima dată fiind deteriorat de către mercenarii neplătiţi ai regelui Ferdinand I, răzvrătiţi lângă turn, iar apoi a fost serios avariat de tunurile lui Mózes Székely, în anul 1601.
În anul 1627 turnul a fost lovit de un fulger, praful de puşcă depozitat în clădire cauzând o explozie de amploare. Edificiul a fost reconstruit în trei ani, în perioada domnirii principelui Gabriel Bethlen. Această renovare a turnului este comemorată de placa cu inscripţie de pe faţada de est, inscripţia cauzând cu timpul răspândirea denumirii eronate de bastionul Bethlen. Înfăţişarea originală a turnului era probabil similară cu cea a fostului turn al aurarilor, ridicat pe un plan pentagonal, prevăzut probabil cu un drum de strajă, sprijinit pe console.
Clădirea a suferit o ultimă avariere serioasă în războiul condus de Francisc Rákóczi al II-lea. La sfârşitul luptelor, în anul 1707 generalul curuţilor Sándor Károlyi a predat Clujul, iar cu ocazia părăsirii oraşului a detonat turnul croitorilor şi zidurile din jur, pentru a nu putea fi folosit de către trupele imperiale. Turnul a fost refăcut în anul 1709, de către generalul Georg Kriegsbaum, comandantul suprem al tupelor imperiale şi transilvănene.
O altă renovare de proporţii a fost realizat în anul 1718, cu sprijinul conducerii oraşului, comemorat de placa insripţionată în limba maghiară, decorată cu un şir de denticule, plasată deasupra intrării.
Înfăţişarea actuală a turnului şi a porţiunii de zid păstrat este determinată în mare parte de lucrările de renovare din anii 1956-1957. În spaţiile renovate se dorea amenajarea unui muzeu de istoria armelor, apoi a unui muzeu de istoria Clujului, însă proiectele parţial realizate au fost abandonate. Ultima renovare datează din anii 2007-2008, turnul în momentul de faţă adăposteşte o cafenea, o expoziţie de istoria breslei croitorilor din Cluj, nivelurile superioare oferind spaţiu pentru diferite evenimente culturale, prelegeri, concerte şi expoziţii.
Turnul croitorilor, precum şi porţiunea de zid păstrată la nord sunt cele mai bine păstrate şi cele mai cunoscute fragmente al celei de-a doua fortificaţii medievale ale Clujului. Turnul este o construcţie pentagonală, cu o intrare deschisă pe latura de nord-vest, prevăzut la nivelurile superioare cu guri de tragere cu ambrazură, pentru tunuri. Pe faţada de est se află placa comemorativă din anul 1629, compus din două tabulae ansatae. Cea superioară, încadrată de o pereche de pilaştrii şi o cornişă conţine blazonul principelui Gabriel Bethlen, în cel inferior apare stema oraşului Cluj şi inscripţia latină ce relatează împejurările renovării, înşirând deasemenea numele celor ce se aflau la conducerea oraşului la momentul respectiv:
reg(nante) seren(issimo) prin(cipe) D(omino) D(omino) / G(abriele) (címer) B(ethlen) / gabriel d(ei) G(ratia) sac(ri) ro(mani) IMP(erii) ET / TRAN(silvaniae) PRIN(ceps) PAR(tium) REG(n)I HVN(gariae) D(omi)N(u)S / SICVL(orum) COM(es) AC OPPVL(iae) RATIB(oriae)Q(ue) DVX / D(omi)NE DEVS / CONSERVA / NOS IN PACE. / PAVLO VEND/ RICH PRI/ MAR(io) & / IOANNE / TOLNAI RE/ GIO IVDICIBVS / RESTAVR(atum) EST TVRRIS HAEC / AN(no) D(omini) MDCXXVII FVLMINE DE / IECTA PVBL(icis) CIVITATIS EXPEN(sis) / ET PERFECTA AN(no) D(omini) MDCXXIX.
Placa a fost realizată de unul dintre cei mai renumiţi pietrari clujeni, István Diószegi, împreună cu pietrarul János Molnos, la amplasarea plăcii Diószegi a fost asistat de fiul său, Péter Diószegi, meşterul de mai târziu a monumentului funerar al lui György Sükösd.
Pe nivelul inferior al turnului se află o încăpere de dimensiuni reduse, în care azi funcţionează o cafenea, partea superioară a fost delimitată în mai multe nivele cu ajutorul unei schele metalice, cu ocazia renovării din anii 2007-2008.
Balogh Jolán, Pákei Lajos rajzai Kolozsvár építészeti emlékeiről, Erdélyi Múzeum, 1944, p. 293-303.
Entz Géza, Erdély építészete a 14-16. században, Kolozsvár, 1996.
Kelemen Lajos, Művészettörténeti tanulmányok, vol. II., red. B. Nagy Margit, Bukarest, 1982, p. 127-128.
Kolozsvár leírása 1734-ből, red. Páter Pál, Kolozsvár, 1944.
Kovács András, Késő reneszánsz építészet Erdélyben. 1541-1720, Budapest-Kolozsvár, 2003.
Lőwy Dániel-Demeter V. János-Asztalos Lajos, Kőbe írt Kolozsvár. Emléktáblák, feliratok, címerek, Kolozsvár, 1996.
Mihály Melinda, Kolozsvár erődítményei, Erdélyi Műemlékek, nr. 39, Kolozsvár, 2005, 20 p.
Miklósi Sikes Csaba, Kolozsvár bástyái és városfalai. Adatok a középkori Kolozsvár katonai jellegű építkezéseihez, Művészettörténeti Értesítő, 1999/2, p. 269-284.
Nagyajtai Kovács István, Vándorlások Kolozsvár kőfalai körül, Nemzeti Társalkodó, 1840.