listare

trimite prin

Biserica evanghelică Sfântul Martin, Braşov
Ultima actualizare:  2010-03-23
Autor:  Bálint Ágnes
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: str. Dealul de Jos nr. 12.
Cod: BV-II-m-A-11394
Datare: Secolul al XIV-lea, 1796

Date istorice
1225 - prima atestare documentară a capelei de pe Martinsberg; 1235 - data presupusă a începerii construirii bisericii; 1395 - regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) a făcut donaţie pentru o slujbă; 1421 - biserica a suferit daune, când turcii au asediat oraşul; 1442 - proprietăţi donate pentru construcţia bisericii; 1447 - document despre lucrările de construire ale bisericii; 1605-1755 - diferite acte despre donarea a numeroase covoare din Anatolia pentru biserică; 1682 - construirea orgii, 1685 - construirea altarului; 1730 - construirea unui nou altar; 1795-1796 - în urma demolării corului, extinderea bisericii în direcţia estică, construirea noului cor şi a unei tribune de lemn, în formă de U, în navă; 1926 - se construieşte o nouă orgă, se montează vitralii; 1961-1962 - lucrări de restaurare efectuate de Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice din Bucureşti.

Descrierea edificiului

Dealul Martinsberg pe care este amplasată biserica se găseşte în partea nord-vestică a Dealului Cetăţuia, pe care odinioară exista o aşezare independentă de oraşul Braşov, atât din punct de vedere teritorial, cât şi administrativ. În partea de est, deasupra străzii Lungi de astăzi, se ridică pe o movilă biserica Sfântul Martin, având faţada principală spre această stradă; împreună cu casa parohială din secolul al XVIII-lea, ea domină peisajul acestui cartier.

 

Faţada vestică, înălţată cu un turn central este sprijinit de contraforturi diagonale la colţuri. În 1796 se demolează corul gotic al bisericii, şi se lărgeşte clădirea în mare măsură spre est. Noua construcţie din secolul al XVIII-lea are lungimea cât jumătatea clădirii actuale, cele două faze de construcţie diferenţiindu-se vizibil la nivelul soclului şi a tratării pereţilor. Corul de astăzi, rezultatul extinderilor, are o structură simplă, dreptunghiulară, încheiată cu cele trei laturi ale octogonului, fiindu-i adosată pe latura sudică o sacristie de dimensiuni reduse. Pereţii corului sunt ritmaţi de ferestre dreptunghiulare, amplasate din interior în ambrazuri adânci, cu închidere în segment de cerc, iar pe exterior purtând chenare de tencuială cu bosaje. Nava dispune de patru ferestre pe latura sudică, respectiv cinci pe latura nordică, dintre care doar perechea cea mai vestică păstrează ancadramentele de piatră gotice în ogivă, restul sunt asemănătoare celor din corul bisericii. Faţada principală dispune de următoarele goluri: două ferestre mici de o parte şi alta a intrării, o fereastră dreptunghiulară cu ancadrament de piatră cu muchia teşită, vopsită în roşu, amplasată deasupra portalului, respectiv ferestrele turnului. Accesul în biserică este asigurată de patru portaluri, dintre care sunt de origine medievală cel vestic, care are ancadrament de piatră în ogivă şi este prevăzut cu ambrazură, şi cel sudic cu ancadrament de piatră cu lintel sprijinit de console având inscripţia hic fuit „1529" (acesta este actualmente înzidit). Vizavi de poarta sudică se află portalul nordic de lângă lesena sugerând arcul de triumf, acest portal fiind deja este rezultatul intervenţiilor ulterioare din secolul al XVIII-lea, dar i-au dat o înfăţişare de factură gotică, prin teşirea muchiei ancadramentului în semicerc şi prin utilizarea li

 

ntelului sprijinit pe o consolă stilizată.
Spaţiul interior este caracterizat de tavanul plat, unitar, iar linia dintre navă şi cor este marcat prin lesene. Partea superioară a pereţilor este decorat cu o cornişă proeminentă, bogat profilată, care înconjoară biserica sub tavanul decorat cu stucaturi. Partea cea mai veche, vestică a bisericii are o tribună susţinută de doi stâlpi masivi cu secţiunea octogonală, sub tribună fiind trei traveei cu bolţi în cruce. Nervurile acestor bolţi sunt construite probabil din stuc, nefiind susţinute de console, proptindu-se direct în structurile portante, excepţie făcând consola spiralată din piatră, păstrată în peretele vestic. Cheile de boltă sunt decorate cu rozete şi cazmale încrucişate. Tribuna zidită a fost extinsă ulterior cu o structură de lemn, obţinându-se forma actuală de „U" cu laturile inegale. Aripile laterale (sudic şi nordic) ale tribunei sunt exclusiv din lemn, partea inferioară fiind decorată unitar cu traforaj din scândură. Parapetul tribunei vestice este format din casete delimitate de baghete profilate, pe care apar reprezentări ale apostolilor, pictură datată în secolul al XVIII-lea. Restul parapetului, conform inscripţiilor este databil în secolul al XIX-lea, şi este decorat cu însemnele unor bresle şi ale asociaţilor flăcăilor.

 

Amvonul este amplasat pe latura sudică, la întâlnirea navei şi a corului. Volumul cilindric al amvonului este ataşat peretelui, fără nici un soclu, fiind în consolă, şi se accesează printr-o scară practicată în grosimea zidăriei. Coroana amvonului este o lucrare de tâmplărie şi pictură din secolul al XVIII-lea, în vârful căreia este aşezată figura lui Isus binecuvântând, iar pe colţuri statuile evangheliştilor. Tavanul coroanei este decorat cu reprezentarea Sfântului Duh.

 

Corul este dominat de altarul de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care este în întregime zidit şi decorat cu stucaturi. Deasupra mesei altarului, divizat de coloane corintice, se ridică altarul tripartit. Nişa centrală este ocupată de basorelieful reprezentându-l pe Hristos cu braţele larg deschise, iar în nişele laterale apar Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Cornişa proeminentă şi bogat profilată susţine un grup de cinci figuri (Tatăl înconjurat de Agnus Dei şi simbolurile evangheliştilor, flancat de David şi Solomon, respectiv Moise şi Aron, iar pe colţuri au fost amplasaţi ulterior îngeri cu trâmbiţe.

 

Biserica este o construcţie caracteristic săsească, în a cărei organizare interioară se pune accent pe Împărtăşanie şi propovăduirea cuvântului Domnului, adică pe altar şi pe amvon, respectiv pe tribuna reprezentativă a comunităţii. Parapetul tribunei ilustrează activitatea atelierelor de tâmplari şi pictori braşoveni din secolul al XVIII-lea, concepută probabil pe baza unor modele tipărite.

 


Bibliografie selectivă
Morres, Eduard, Die kleinen Kirchen, în: Das Burzenland. Kronstadt, Hrsg. Erich Jekelius, Bd. 3. Kronstadt, 1928, pp. 154-155.
Treiber, Gustav, Mittelalterliche Kirchen in Siebenbürgen, München, 1971, pp. 211-212.
Nussbächer, Gernot, Die Kronstädter Martinskapelle bis zur Mitte des 16. Jahrhunderts, în Karpatenrundschau 31/03.08.1995.


taguri

, gotic, luteran, mănăstire,

Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină