listare

trimite prin

Palatul Culturii, azi Filarmonica de Stat şi Muzeul Judeţean, Arad
Ultima actualizare:  2010-03-17
Autor:  Sarkadi Nagy Emese
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: Str. George Enescu nr. 1.
Cod: AR-II-m-B-00507
Datare: 1913

Date istorice

Construirea Palatului Culturii a fost iniţiată de Asociaţia Kölcsey încă în anul 1904, când spaţiul de depozitare ale colecţiilor Asociaţiei din teatrul orăşenesc s-a dovedit neîncăpătoare. Însă dintre proiectele înaintate la concurs nici una nu a fost agreată de către comisia de specialitate, şi în acest fel l-au însărcinat cu elaborarea proiectelor pe arhitectul arădean Lajos Szántay. La solicitarea beneficiarului Szántay a proiectat unele părţi ale palatului conform arhitecturii diferitelor perioade istorice, prin folosirea celor mai bune proiecte de la concurs.

 

Consiliul orăşenesc a hotărât în 1909, începerea construcţiei, iar în 1910, execuţia a fost atribuită pentru unsprezece antreprenori, participanţi la licitaţia organizată, lucrările fiind începute în anul viitor. Ca sprijin financiar, s-a oferit fondul milenar comemorativ al oraşului de patruzeci de mii de coroane, completat cu aceiaşi sumă. Ministerul Educaţiei Publice a contribuit cu o sută şi cincizeci de mii de coroane, iar judeţul Arad cu douăzeci de mii de coroane. Construcţia a evoluat în aşa măsură, încât în 1913 a început amenajarea clădirii cu mutarea diferitelor colecţii ale Asociaţiei Kölcsey, ca Muzeul relicvelor, biblioteca, pinacoteca şi alte colecţii locale. La festivitatea de inaugurare a clădirii a fost prezent Mari Jászai, cea mai populară actriţă a vremii. Basoreliefurile clădirii sunt opera sculptorului arădean Géza Rubletzky.


Descrierea edificiului

Palatul Culturii este amplasat pe malul Mureşului, la doar câţiva paşi de centrul oraşului, în poziţie diagonală pe intersecţia străzilor Drăgălina şi Geoge Enescu. Planul clădirii este un pentagon neregulat, faţada principală fiind determinată de intrarea monumentală accentuată de un portic monumental cu timpan şi turnul central, aşezat deasupra holului. Porticul are la margini coloane geminate cu capitel compozit şi cu partea superioară a fusului canelat, asemenea celorlalte două coloane. Deasupra, pe friza antablamentului se află inscripţia PALATUL CULTURAL, iar basorelieful din câmpul timpanului înfăţişează muzele. Faţada principală este ritmată de pilaştrii cu capiteluri corintice pe toată înălţimea sa, suprafaţa pereţilor este tratată cu bosaje rustica. Uşa intrării principale, poziţionată central are un ancadrament simplu încheiat cu un timpan scund.

 

Deasupra sunt cinci ferestre dreptunghiulare alungite, cuprinse între şase pilaştrii stilizaţi, iar de o parte şi alta, situaţia se repetă, dar cu goluri oarbe şi mai scunde. Acest registru este zugrăvit în alb şi poartă mici ornamente aurii.

 

 

De o parte şi alta a colonadei intrării principale sunt segmente de faţadă simetrice, ritmate de pilaştrii între care continuă, la aceeaşi înălţime, şirul golurilor oarbe descrise anterior. Sub pilaştrii, pe înălţimea scării monumentale din faţa intrării, se întinde registrul subsolului, străpuns de ferestre dreptunghiulare. Faţada principală este încoronată de un atic ritmat cu pilaştrii scunzi şi motive ornamentale de stele stilizate.

 

Turnul de plan pătrat este acoperit cu un coif piramidal, cuprins de patru stâlpi ce amintesc de turnuleţurile de colţ. Faţadele turnului sunt penetrate de câte trei ferestre dreptunghiulare alungite, cuprinse între patru pilaştrii şi încadraţi cu un chenar, formând o unitate puţin proeminentă planului general al faţadei.

 

Faţada principală se termină cu două turnuri cilindrice cu scară spiralată, care la ultimul nivel devine octogonal. Intrările în aceste turnuri sunt precedate de câte o rampă arcuită, cu balustradă decorată cu motive geometrice. Etajul întâi se încheie cu un brâu, deasupra căruia apare turnul octogonal articulat cu pilaştri simpli, având în faţă câte o figură feminină sculptată. Pe cele opt laturi sunt ferestre dreptunghiulare înalte. Ambele turnuri au coifuri piramidale.

 

Faţadele laterale ce urmează după turnurile cilindrice, în plan, formează unghi obtuz cu faţada principală. Faţada laterală spre Mureş, se compune din trei segmente. Segmentul median, la nivelul subsolului dispune de trei ferestre pătrate de mari dimensiuni, iar la parter de trei ferestre încheiate semicircular. Deasupra ferestrelor este un registru de goluri oarbe delimitate de pilaştri, aidoma unei galerii. Segmentele laterale sunt proeminente celui central, ambele fiind flancate de pilaştri, între care se deschid trei ferestre dreptunghiulare cu câte un bolţar central stilizat şi parapet comun. La etaj apare câte un singur câmp tencuit. Faţada se încheie cu o cornişă pe console şi atic cu ornamente de stele stilizate.

 

Faţada laterală simetrică, aferentă străzii Drăgălina este asemănător cu cea descrisă anterior. Singura diferenţă este, că aici segmentul central are patru axe, delimitate de pilaştri cu capitel ionic. Atât la nivelul subsolului, cât şi la parter sunt ferestre dreptunghiulare, cele de la parter fiind delimitate de pilaştri cu capitel bulbat şi au bolţari centrali din tencuială. Ferestrele etajului sunt mai simple, au însă zona parapetului decorată cu chenar de frunze şi volute. Segmentele laterale sunt flancate de pilaştri, între care se deschid câte trei ferestre dreptunghiulare la parter şi etaj, cu câte un bolţar central stilizat. Zona parapetului la etaj este decorată similar, dar în mijlocul chenarului se află câte o decoraţie albă în formă de inimă stilizată. Faţada şi de data aceasta se încheie cu o cornişă pe console, iar aticul cu ornamente de stele stilizate apare deasupra segmentelor laterale.

 

Cele două faţade posterioare ale clădirii, au acumulat cele mai multe elemente de stil ale arhitecturii diferitelor epoci. Această parte a clădirii este caracterizată de elemente secession, de tipuri de goluri şi de ornamente neoromane, neogotice şi neorenascentiste. Faţada orientată spre Mureş, dispune de 2+3+2+2 axe, urmate de o casă de scară înglobând şi intrarea muzeului. Registrele faţadei sunt marcate de brâuri late, nivelul parterului prezintă striuri orizontale. Ferestrele sunt dreptunghiulare, la parter au chenare simple tencuite, la etaj ferestrele au ancadramente de piatră, fiind despărţite de lesene. La etajul doi, unele ferestre au ancadramente de piatră, segmentul cu trei axe are ferestre cu parapet scund şi timpane înglobate în acoperiş, asemenea lucarnelor. Segmentele cu două axe care flanchează segmentul cu trei axe, sunt proeminente planului faţadei şi sunt acoperite cu câte un volum piramidal, dându-le un specific de turn. Următorul segment cu două axe, urmat de casa de scară cu faţada rotunjită se diferenţiază net de restul faţadei. Cele două axe, au la parter ferestre cu închidere în segment de cerc şi ancadramente late din piatră. La etaj este o fereastră cu închidere semicirculară cu ancadrament de piatră în ogivă, cuprins între pilaştrii cu capiteluri bulbate. Lângă acesta se află un balcon închis sprijinit pe console. La etajul doi este o fereastră bipartită neoromanică, cu montant de piatră, în formă de coloană cu capitel bulbat. Deasupra balconului închis se află o fereastră precedată de un mic balcon cu parapet traforat din piatră. Faţada casei de scară este neregulată. În două axe ale parterului sunt ferestre, în a treia axă o uşă (actualmente intrarea muzeului de istorie). Intrarea cu închidere semicirculară este precedată de un mic portic de piatră, cu stâlpi având capiteluri decorate cu frunze de acant şi arcade semicirculare, care susţin un balcon, la nivelul etajului aici se află o singură fereastră îngustă. Aferent casei de scară sunt dispuse pe ambele niveluri ferestre bipartite decalate pe verticală conform înclinaţiei rampelor de scară. La etajul doi casa de scară este luminată printr-o fereastră tripartită în axul faţadei, cu închidere semicirculară, divizată de coloane de piatră cu capiteluri cubice.

 

La intersecţia faţadelor posterioare, în axa intrării principale se ridică un turn. Aici parterul placat cu piatră de talie din calcar, aidoma faţadei cu intrarea principală, denotă atmosferă medievală. La parter sunt trei ferestre cu închidere în segment de cerc, deasupra la etaj trei ferestre dreptunghiulare, iar la etajul doi sunt cu două goluri înguste între care se găseşte un mic balcon închis, sprijinit pe un şir de console, care dispune de o fereastră largă cu închidere în segment de cerc şi este acoperit în pupitru.
Faţada turnului se încheie cu un nivel în consolă, sprijinit pe o arcatură, având la colţuri turnuleţe stilizate. Acoperişul are un volum piramidal.

 

De latura turnului spre strada Dragalina se ataşează un segment de o axă, care are la parter o fereastră de factură neogotică, imitând un ancadrament cu consolă de listel, la etaj o fereastră cu închidere semicirculară, la etajul doi fereastră geminată. Faţada perpendiculară pe stradă, are 2+6 axe, de care se ataşează rezalitul de colţ. Parterul tratat cu bosaje rustica, are ferestre dreptunghiulare simple. Deasupra se întinde o friză cu metope şi triglife, împrumutate din elementele antablamentului clasic, urmată de un brâu denticulat. Interaxele etajului întâi sunt marcate de pilaştrii cu capiteluri ionice, ferestrele dreptunghiulare pe două nivele, sunt decorate cu elementele frizei prezentate, şi sunt cuprinse între pilaştrii canelaţi, având capiteluri decorate cu şir de ove. La etajul doi, pilaştrii canelaţi au capiteluri corintice, iar ferestrele dreptunghiulare au chenare tencuite decorate cu rozete.

 

Parterul rezalitului de colţ este penetrat de trei ferestre dreptunghiulare, iar la nivelul etajelor rezalitul este delimitat de doi pilaştri puternici. Etajul doi este marcat de un element orizontal de forma unei galerii înguste, formată din pilaştrii şi goluri oarbe, ca şi în cazul faţadelor laterale. Acest segment de faţadă se încheie într-un fronton triunghiular.

 

Combinaţia elementelor stilistice ale faţadelor posterioare, fie ele antice, romanice, gotice sau renascentiste, nu sunt pure. Formele preluate din arhitectura antică sau medievală, în fiecare caz sunt stilizate, sau numai asemănătoare, dar nici într-un caz nu sunt „citate" autentice ale arhitecturii epocii respective.

 

În axa principală a clădirii, pe porţiunea dintre intrarea principală şi turnul de la întâlnirea faţadelor posterioare s-a amplasat sala de spectacole de plan dreptunghiular alungit. Pe ambele laturi ale sălii sunt coridoare, prin care se accesează vestiarele din spatele sălii de spectacole, repectiv spaţiile muzeistice din aripile laterale ale clădirii şi birourile. Coridoarele se deschid spre cele două curţi interioare, cuprinse între sală şi aripile clădirii.

 

Intrarea principală în Palatul Culturii se deschide într-un hol monumental, ritmat de pilaştrii şi acoperit cu bolţi a vela. Holul este înconjurat de galerii pe trei laturi, având efectul unui spaţiu impozant cu mai multe nave. Pe laturile holului sunt rampe largi de scări, care urcă la nivelul galeriilor, balustrada fiind compusă din stâlpi de marmură şi grilaje de fier forjat bogat ornamentate. Pe lângă stucaturile reprezentând măşti sau ornamente vegetale aurite şi basoreliefurile de un alb imaculat, principalul element decorativ al holului este pictura bolţii din traveea centrală, cu reprezentări astrologice. Din hol se accesează sala de spectacole în ornamentica căreia este un amalgam de elemente originale secession şi urme ale transformărilor din epoca modernă. (Interioarele au fost restaurate ultima dată în perioada 1978-80.) Pereţii sălii sunt lambrisaţi, tavanul este casetat cu stucaturi. Pictura secession a interiorului, basoreliefurile de stuc şi vitraliile ferestrelor, în ciuda modificărilor şi a mobilierului modern, impresionează prin eleganţă, dând acestei săli o atmosferă rafinată.

 

Această clădirea a fost concepută în cea mai fertilă perioadă a arhitectului Lajos Szántay, o parte a proiectelor sale elaborate pentru această clădire păstrându-se în cadrul colecţiei Szántay din Palatul Culturii. Limbajul arhitectural şi decorativ al clădirii este dominat de elementele geometrice ale artei secession, dar prin folosirea unor elemente istoriste provenite din arta antică şi medievală în mai multe privinţe capătă un caracter eclectic. Volumetria clădirii este determinantă şi astăzi în aspectul urban al malului Mureşului, iar importanţa culturală a edificiului a rămas aceeaşi vreme de aproape un secol.


Bibliografie selectivă
Pávai Gyula, Mesélő aradi házak, Nagyvárad, 2008, pp. 29-30.
Ujj János, Arad építészeti emlékei, Nagyvárad, 2008.
Georghe Lanevschi - Ujj János, Arad. Patrimoniul cultural construit, Arad, 2007.
Puskel Péter, Arad marad. Helytörténeti és dokumentumriportok, beszélgetések, Arad, 1997.


Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină