listare

trimite prin

Biserica reformată -Oraşul Nou din Oradea
Ultima actualizare:  2010-04-09
Autor:  Emődi Tamás



Date despre monument
Adresa: Str. Calvin Jean 1.
Cod: BH-II-m-B-01035
Datare: 1835 - 1853

Date istorice

Protestanţii de rit calvin din Oradea nu aveau decât o singură biserică în oraş până în prima treime a secolului al XIX-lea, în cartierul Olosig, formând o singură parohie, deşi în Oraşul Nou ei trăiau într-un număr destul de mare.

 

După ce s-a născut ideea ridicării unei noi biserici, în 1831, ei s-au orientat către o parcelă aflată la intersecţia dintre străzile Német (azi str. Primăriei) şi Őr (azi str. Jean Calvin), unde şi-au amenajat dintr-un grânar o casă de rugăciuni.

 

Proiectul noii biserici, de dimensiuni considerabile, a fost întocmit de arhitectul-şef al comitatului, Szász József, acesta fiind aprobat de consiliul bisericesc la 1 februarie 1835. În luna aprilie al aceluiaşi an, în prezenţa preotului de Olosig, protopopul Zilahy József a avut loc aşezarea pietrei de temelie a noii biserici, după demolarea casei de rugăciuni. Lucrările de execuţie însă au durat mai multe decenii, datorită problemelor financiare şi a evenimentelor cu repercursiuni de lungă durată: incendiul din 1836, revoluţia din 1848-49 şi inundaţiile din 1851.

 

Zidurile au fost înălţate până la înălţimea de un stânjen în septembrie 1835, epuizându-se banii colectaţi din donaţii. În 1840 s-au reluat lucrările iar în 1843 clădirea a fost acoperită. Definitivarea execuţiei a mai durat însă, prima slujbă s-a oficiat în iulie 1844 într-o clădire încă neterminată.

 

Biserica a fost finalizată până la urmă în 1853, primul preot fiind numit aici în 1855. Doar turnurile au rămas neîncepute, deşi proiectul iniţiat le-a prevăzut şi nici mobilierul nu a fost definitivat, decât în 1860, din iniţiativa breslei cojocarilor, odată cu construirea tribunei estice. Spaţiul interior este deosebit de sobru, lipsit de orice fel de decoraţii, fiind acoperit cu un tavan drept.

 

Construirea turnurilor a demarat în 1870, una dintre ele fiind terminată în mai, cea de-a doua în septembrie 1871. Între 1897 şi 1904 ele au servit ca puncte de observaţii pentru pompierii oraşului. Dintre cele două clopote ale bisericii unul a fost turnat în 1857, celălalt în 1871, cel din urmă fiind returnat în 1909.


Descrierea edificiului

Biserica din Oraşul-Nou, construită în stil neoclasic, se dezvoltă pe un plan dreptunghiular, având o compoziţie simetrică, cu faţadele ieşite la colţuri în rezalit. Accesul principal se face prin axul principal al clădirii, existând şi două intrări secundare, în axul laturilor laterale.

 

Segmentul din mijlocul faţadei dinspre strada Primăriei, concepută pe şapte axe, reproduce o faţadă clasică a unui templu grecesc: peste cele patru coloane angajate dorice se ridică un antablament şi un timpan triunghiular. Între coloane peretele este penetrat de trei ferestre cu terminaţie semicirculară, aşezate într-un câmp parietal uşor retras. Celelalte ferestre de la parterul turnurilor şi din segmentul ce leagă turnurile de faţada de templu grecesc sunt identice.

 

Deasupra portalului principal, pe o placă de marmură se află următoarea inscripţie cu majuscule: „E szent ház alapját a helv. hitv. N.Váradi / egyház letette MDCCCXXXV. Április 13-án külsőleg bevégezte MDCCCLIII." (Temeliile acestui lăcaş sfânt au fost puse de biserica orădeană de rit helvetic la 13 aprilie MDCCCXXXV ea fiind terminată pe dinafară în MDCCCLIII). Sub această inscripţie este gravată şi numele pietrarului: „SLEZINGER JÓS[ef]. N[agy].V[árad]".

 

Pe faţada posterioară, dinspre curte apar pilaştri dubli, aplatizaţi, cu capiteluri dorice.
Turnurile ritmate de cornişe intermediare au colţurile teşite la 45 de grade pe toată înălţimea, la parter fiind prevăzute cu pilaştri cu capiteluri tip cornişă profilată. Deasupra timpanului faţadei principale se-nalţă un atic prevăzut cu patru urne din piatră. În acelaşi registru la turnuri apar ferestre circulare, peste ele ferestre mari, încheiate semicircular, apoi ferestre cu forme identice, dar duble. Ultimul etaj este retras, asemeni bisericii reformate cu două turnuri din Cluj, fiind prevăzut cu o balustradă din fier forjat. Turnurile au coifuri de tip cupolă.


Bibliografie selectivă

 

Péter, I. Zoltán: 3 secole de arhitectură orădeană, Oradea, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2003.
péter, I. Zoltán: Nagyvárad 900 évés múltja és épített öröksége (Trecutul de 900 de ani al Oradiei şi moştenirea construită), Budapest, 2005.
Péter I. Zoltán: Mesélő képeslapok. Nagyvárad 1885-1915. Bp., 2002.

 



Unable to select database