listare

trimite prin

Biserica unitariană, Odorheiu Secuiesc
Ultima actualizare:  2010-06-01
Autor:  Kovács Árpád
Tradus de:  Éva Dezső



Date despre monument
Adresa: str. Bethlen Gábor nr. 50.
Cod: HR-II-m-B-12895
Datare: 1906–1907

Date istorice

La Odorheiu Secuiesc unitarienii au reuşit să se organizeze într-o enorie bisericească, cuprinzând 80-90 membrii, abia în anul 1872. Acest eveniment se leagă de numele prefectului comitatului Odorhei Gábor Dániel senior, împreună cu Lajos Koncz, Lajos Jakab, Márton Szőcs, Béla Kénosy, Ferenc László, Domokos László, Dénes Ádám, Árpád Szentkirályi, Ferenc Pálffy, József Elekes, Károly Maurer, Endre Simény, György Szász, Dezső Jakab, Dániel Becsek, soţia lui József Vas, Sámuel Boncza şi Sámuel Szász.

 

Sándor Kisgyörgy, preotul din Chinuşu a preluat funcţia de preot paroh, şi la 6 octombrie 1872 a ţinut discursul inaugural la sediul comunităţii unitariene din oraé. În 1888 funcţia a fost ocupată de István Lőrinczi, care până în anul 1892 ca şi predecesorul său, locuia la Chinuşu şi venea regulat la Odorheiu Secuiesc să oficieze slujbele religioase. După el a urmat Albert Vári, care a slujit în ambele localităţi până în anul 1905, când parohia de la Odorheiu Secuiesc a devenit independentă, şi el a fost primul preot paroh ales. Instalarea sa a avut loc la 2 iulie 1905 în biserica reformată din centrul oraşului, cu participarea episcopului unitarian József Ferenc, accentuând în discursul său necesitatea construirii unei biserici. Deja în 1888, comunitatea a cumpărat un teren cu 4000 de coroane pentru construcţia unei biserici, iar în 1891 au emis un formular de colectare de fonduri semnat de episcopul József Ferenc şi de administratorul principal Gábor Dániel senior. În decurs de cinci ani de colectare s-a strâns suma de 7200 coroane, însă acest fond nu era suficient pentru începerea investiţiei. Construirea bisericii a luat un nou avânt, când doamna Zsuzsánna Benkő, în testamentul din 7 februarie 1894 a desemnat biserica unitariană din Odorheiu Secuiesc, ca succesor general al averii sale. Înainte de aceasta, ea a donat 2000 de coroane în fondul instituit pentru clopote. Casa ei din strada Petőfi a fost vândută la preţul de 3200 coroane, care împreună cu suma de 5000 de coroane a însemnat moştenirea dobândită. Şirul donatorilor şi fondurile au fost îmbogăţite de Ferencz László senior, originar din Ghipeş, care premergător morţii sale din 10 iunie 1896, a oferit bisericii unitariene din Odorhei un carnet de economii în valoare de aproape 16000 de coroane. În afară de aceasta, în testamentul comun cu soţia sa, Ráchel Török a lăsat comunităţii o casă în piaţa centrală şi 4000 de coroane pentru fondul de seceriş (din care se plătea anual preotul). Această donaţie a făcut posibilă cumpărarea cu 28000 coroane a terenului familiei Vánky, din strada Bethlen. S-a efectuat un schimb de terenuri între partea posterioară a acestui teren şi încă 2000 de coroane, şi o parte a terenului aparţinând lui Dénes Kovács, cu acces din strada Bethlen. Aşa s-a dobândit parcela bisericii, pe care atunci exista o casă confortabilă de locuit.



Achiziţionarea terenului familiei Vánky a secat puterea financiară a comunităţii bisericeşti, în acest fel construirea bisericii din surse proprii nu mai era posibilă. Astfel, în 1902 au emis un nou formular de chetă, care până la începerea construcţiei a adus, împreună cu donaţiile anuale ale bisericii universale, suma de 12077 coroane. De asemenea s-a emis un apel către toate comunităţile unitariene din comitat să facă donaţii pentru construirea bisericii.

 

În lipsa unei biserici, slujbele religioase s-au oficiat în casa doamnei Bodrogi din strada Bethlen, apoi în locuinţa lui Domokos László şi a lui Mózes Sándor. Începând din 1888 s-a utilizat una din încăperile casei cumpărate în strada Bethlen şi mai apoi în casa Vánky. Când acestea au devenit neîncăpătoare, atunci slujbele s-au oficiat în sala mare a primăriei oraşului.

 

Primul proiect de biserică a fost întocmit de Gábor Dániel senior în 1891, acesta însă, în urma schimbării condiţiilor de teren, nu a fost acceptat de forurile oficiale. În 1901 şi Sámuel Diószeghy a elaborat un proiect de biserică, dar nici acesta nu a fost executat. Până la urmă, comunitatea a apelat la arhitectul clujean Lajos Pákei, care a proiectat clădirea bisericii, şi a evaluat cheltuielile de execuţie la 43827 coroane şi 66 fileri. Proiectul a obţinut avizul favorabil al Consiliului Eparhial. Conducerea oraşului şi a comitatului a susţinut cu devotament construirea bisericii, acordând sprijinul necesar. Conform unei ştiri din presa locală contemporană, la 1 iunie 1904, în sala festivă a hotelului Budapesta s-a organizat un concert în beneficiul construcţiei bisericii. În data de 10 martie 1906, Benjámin Fekete a fost angajat pentru execuţia construcţiei cu 42000 coroane. Piatra de temelie a fost depusă în 3 iulie, după rugăciunea rostită de preotul Albert Vári. Conform contractului, antreprenorul s-a angajat să ridice şi să acopere biserica până la 15 octombrie al aceluiaşi an. La 1 noiembrie 1906, tinichigiul localnic Árpád Derzsi a montat globul în vârful turnului înalt de 36 de metrii. Tot în 1906, Lajos Székely şi soţia lui, Julianna Soós au donat 800 de coroane pentru confecţionarea amvonului, iar György Szabó a donat 2400 de coroane pentru cumpărarea unei orgi noi. În 1907, meşterul budapestan Ferenc Thury a turnat clopotul mare de cinci chintale şi clopotul mic de trei chintale. Conform hotărârii consiliului intern, pe faţada turnului s-a inscripţionat: „Spre slăvirea singurului Dumnezeu". Gardul din faţa bisericii a fost realizat după proiectul arhitectului Lajos Pákei, tot de către Benjámin Fekete. Biserica a fost sfinţită la 24 mai 1908 cu participarea episcopului József Ferenc.


Descrierea edificiului

Dacă pornim din centrul oraşului înspre Miercurea Ciuc - traversând Piaţa Crucii de piatră -, trebuie mai întâi să trecem prin strada Gabriel Bethlen, pe a cărei parte dreaptă se zăreşte turnul paralelipipedic, zugrăvit alb al bisericii unitariene. La data construirii, anturajul bisericii era dominat în mare parte de case scunde cu prispă, nu departe de aici, Piaţa Mare primea mulţimea de la ţară, care sosea la târgurile regulate. Forfota târgurilor a amuţit, iar drumul pietruit a fost asfaltat de mult, împrejurimea bisericii s-a transformat, dar unitarienii din Odorheiu, se roagă în aceeaşi biserică.

 

Clădirea bisericii orientată est-vest, cu faţada principală pe trei axe, este dominată de volumul turnului proeminent, desfăşurat pe patru niveluri. La parter, de o parte şi alta a turnului sunt ferestre dreptunghiulare care luminează holul bisericii, suprafaţa faţadei este lucrată în bosaje drişcuite. La nivelul următor, situaţia se inversează, aici bosajele se regăsesc doar în jurul ferestrei circulare a turnului. Deasupra ferestrelor dreptunghiulare de la parter, la acest nivel sunt ferestre cu închidere semicirculară. Cel de al doilea nivel al faţadei principale, deasupra inscripţiei în maghiară „SPRE SLĂVIREA SINGURULUI DUMNEZEU", se încheie cu un brâu puternic profilat, peste care se ridică frontoane cu volute şi obeliscuri la extremităţi, care flanchează cel de-al treilea nivel al turnului, rezolvând îmbinarea elementelor orizontale cu cele verticale ale turnului. Cel de-al treilea nivel al turnului este penetrat de o fereastră semicirculară, cuprinsă între pilaştrii decorativi cu denticuli, iar deasupra s-a montat un orologiu cu cadran având numere romane. Ultimul, cel de al patrulea, nivel al turnului are cele mai frumoase ornamente. La colţuri sunt dispuşi pilaştrii cu capiteluri corintice, iar fiecare latură a turnului este penetrată de goluri îngemănate cu închidere semicirculară la nivelul clopotelor. Între capitelurile pilaştrilor se întind ghirlande decorative. Turnul se termină într-o cornişă profilată, deasupra căreia se ridică coiful turnului încheiat cu un lanternou.

 

Faţadele laterale, cea nordică - spre casa parohială - şi cea sudică, sunt tratate identic. Primele două niveluri ale acestor faţade au ferestre dreptunghiulare, respectiv cu închidere semicirculară, identice cu cele ale axelor laterale ale faţadei principale. Această faţadă a navei, cuprinzând trei axe, continuă în cea a unei nave transversale, acoperită în două ape, care la cel de al doilea nivel este penetrat de o fereastră semicirculară de mari dimensiuni. Pe latura sud-estică şi nord-estică a navei, după un segment de câte o axă, este ataşat un turn de scară circular, pe trei niveluri, acoperit cu un coif bulbat. Astfel, în ceea ce priveşte planimetria bisericii se poate constata, că Pákei a proiectat o biserică cu plan central extins.

 

În biserica de dimensiuni destul de reduse se accede prin portalul principal cu închidere semicirculară de pe faţada turnului. În interior, imediat după intrare, de o parte şi alta sunt statuile de mărime aproape naturală a personalităţilor ilustre ale bisericii János Kriza, respectiv Balázs Orbán. Intrarea principală are un aspect elegant, datorat prezenţei coloanelor corintice care pornesc de pe soclul înalt, şi pilaştrii din dosul acestora, susţinând un antablament cu friză de metope şi triglife, deasupra căreia se ridică un timpan triunghiular. Din spaţiul de sub turn se ajunge într-un hol, de unde, pe stânga se deschide o încăpere de plan pătrat utilizat ca şi capelă funerară, iar pe partea opusă, este casa de scară pentru accesarea tribunei vestice a bisericii. Pătrunzând în interiorul bisericii ne întâmpină atmosfera la care ne-am aşteptat în urma aspectului exterior: ne aflăm într-un spaţiu central de formă octogonală, organizată în jurul Mesei Domnului, amplasată în mijlocul bisericii. Spaţiul interior este conceput pe două niveluri, prin amplasarea a patru tribune, susţinute de stâlpii amplasaţi paralel cu laturile lungi ale navei. Parapetul tribunelor este din grilaj de lemn. Dintre piesele de mobilier ale bisericii este de remarcat amvonul din lemn nepictat, care are un coronament de plan hexagonal. Parapetul amvonului este decorat cu casete pătrate, incluzând rozete. Sub una dintre aceste rozete se află inscripţia în limba maghiară, care imortalizează numele donatorului amvonului, respectiv anul realizării: Din donaţia LUI: LAJOS SZÉKELY VARGYASI ŞI SOŢIA JULIANNA SóS 1907. În vârful coronamentului de amvon apare motivul pelicanului care îşi hrăneşte fii cu sângele propriu.


Bibliografie selectivă
Kedei Mózes, A székelyudvarhelyi Unitárius Egyházközség megszervezése és templomépítésének története, în: Unitárius naptár 1999, Szerk. Andrási György, pp. 108-112.


Unable to select database