listare

trimite prin

Biserica „Învierea Domnului” (biserica Bob), Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2010-06-14
Autor:  Kovács Zsolt



Date despre monument
Adresa: Cluj-Napoca, Str. Bob nr. 5.
Cod: CJ-II-m-B-07277
Datare: 1800–1803

Date istorice

Istoria construirii acestei greco catolice biserici, cunoscute, după numele episcopului comandatar ca şi biserica Bob, începe în anul 1798, când din însărcinarea episcopului de Făgăraş Ioan Bob secretarul gubernial Mihail Oros a cumpărat o parcelă în strada Cărbunelui, iar apoi în anii următori parohia greco catolică cumpără şi parcelele vecine în vederea construirii unei biserici. Zidurile bisericii au fost ridicate pe parcursul anului 1800 cu sprijinul episcopului şi prin supravegherea funcţionarului amintit, dar fără o autorizaţie a autorităţilor, clădirea fiind declarată iniţial ca magazin de alimente. Arhitectul şi antreprenorul bisericii a fost Iosif Leder, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai arhitecturii barocului târziu din Cluj, şi din Transilvania. În ziua de 1 ianuarie biserica a fost târnosită, dar şi în următorii doi ani se mai lucrează la biserică, în această perioadă are loc cioplirea şi aşezarea ancadramentele uşilor şi ferestrelor, finisarea spaţiului interior, pictarea pereţilor şi a cupolei, pictarea iconostasului, achiziţionarea şi confecţionarea obiectelor liturghice, dar şi înălţarea turnului.

 

Pe parcursul existenţei sale biserica a fost de mai multe ori restaurată. Dintre acestea cea mai importantă a fost cea din 1906, când a fost demolată bolta surpată a naosului, şi în locul său s-a construit o nou boltă cu structură rabitz, cu această ocazie pierzându-se şi pictura murală originală a acestor suprafeţe. O altă intervenţie din acest an a fost schimbarea şindrilei de pe acoperişul bisericii cu ţigle solzi, iar coiful turnului a fost acoperit cu tablă. O altă renovare importantă a edificiului a avut loc în anii de după cel de al doilea război mondial, printre altele atunci fiind repictată interiorul bisericii.
După desfiinţarea bisericii române unite în 1948, în biserică a fost instalată o parohie ortodoxă, care l-a folosit până în luna mai a anului 1995, când a revenit în proprietatea bisericii greco catolice.


Descrierea edificiului

Biserica orientată est-vest, pe linia străzii, are o planimetrie formată din patru spaţii distincte, urmărind un plan răspândit şi la alte construcţii ale perioadei. Partea vestică este dominată de prezenţa unui turn ieşit în faţa intrării, urmat de pronaosul îngust, format din cinci travee boltite cu bolţi a vela despărţite de arcuri. Naosul spaţios este despărţit de spaţiul altarului de un arc de triumf semicircular.

 

În faţa iconostasului se află încă o travee cu boltă a vela, altarul propriu-zis al bisericii având o închidere semicirculară interior, şi poligonală în partea sa exterioară. Laturii sudice a edificiului îi este anexat o sacristie cu boltă a vela, care a fost amplificată în anul 1906 prin construirea unei noi încăperi la vest de aceasta. Tot în acest an au fost construite şi cele două încăperi pătrate din flancurile turnului.
Articularea faţadelor este caracterizată de folosirea unor elemente de articulare simple, subliniate prin claritate, care împreună cu turnul dau o anume monumentalitate bisericii. Colţurile diferitelor spaţii sunt accentuate prin lesene late, iar axele faţadelor sunt marcate prin lesene duble. Elementele de articulare pornesc de pe un soclu înalt, iar în partea lor superioară sunt încoronate de prezenţa unei cornişe bogat profilate. Faţada dinspre stradă a clădirii este străpunsă de patru ferestre cu închidere semicirculară, prevăzute cu chenare din simple platbande din tencuială, cu bolţarii de la pornirea şi creştetul arcului marcaţi, în schimb pervazele ferestrelor sunt cioplite din piatră. Aceleaşi tipuri de ferestre baroce se găsesc şi în cazul faţadei dinspre curte. Cele cinci niveluri ale turnului nu sunt marcate de prezenţa unor brâuri, articularea sa orizontală fiind asigurată numai de un brâu aflat în linia cornişei bisericii, şi de cornişa sa, iar cea verticală prin lesene. Dublarea cornişei turnului printr-o asiză orizontală, poate fi considerat un elegant element al înfăţişării exterioare a turnului.

 

Spaţiile interioare ale bisericii original erau accesibile prin trei portaluri: cea vestică, pe mijlocul faţadei nordice(astăzi înzidită), şi pe cea practicată pe peretele vestic al sacristiei. Primele două au ancadramente tipice baroce, cu partea superioară evazată şi bolţarul median marcat, iar ultima este prevăzut cu un portal simplu, identic cu cel dintre sacristie şi cor.

 

Intrând prin spaţiul boltit cu boltă cilindrică a parterului turnului, ajungem în pronaosul deschis spre naos cu două arcade mici semicirculare, care flanchează una mai mare în formă de mâner de coş. Deasupra spaţiului destul de îngust al pronaosului se află o tribună cu parapet zidit, sprijinită pe arcade susţinute de doi stâlpi. Spaţiul naosului este dominat de prezenţa unei cupole înalte susţinute de pandantive şi de arcurile laterale susţinute de pilaştrii masivi din colţul naosului, decoraţi cu cornişe accentuat profilate. Iconostasul de factură neoclasică, cu cromatica sa alb-auriu se încadrează perfect în limbajul arhitectural clar al interiorului. Importanţa rolului jucat de episcopul Ioan Bob în construirea acestui lăcaş este oglindit de prezenţa în interiorul bisericii a două plăci de piatră cu blazonul său. Una dintre ele este aşezat în axa centrală a parapetului articulat cu lesene a tribunei vestice. Placa dreptunghiulară este încoronată de blazonul episcopului, de care se atârnă două festoane. Pe suprafaţa plăcii apare următoare inscripţie în cronostih: LAVDIBUS DIVINIS / STVI CVRAVIT DE SVO / IOANNES BABB EPISCOPVS / FOGARASIENSIS (Pentru lauda Domnului / a construit din [banii] săi/ Ioan Babb / episcop de Făgăraş). Literele accentuate ale inscripţiei dau anul începerii construcţiei, cea de 1800. Blazonul în relief a celeilalte plăci, încastrate cu ocazia lucrărilor amintite din 1906 în peretele sudic a spaţiului din faţa iconostasului, este considerată de literatura de specialitate ca cea a familiei episcopului, deşi elementele heraldice ale acestuia diferă în mai multe privinţe de cele ale blazonului plăcii comemorative de pe tribună. Singura reprezentare a acestei plăci, prevăzute cu un chenar tipic barocului târziu şi decorată pe partea sa superioară tot cu festoane, este relieful blazonului.


Bibliografie selectivă
Dăianu, Elie, Biserica lui Bob în Cluj. Însemnări de la întemeierea parohiei române g. Cat. Din Cluj, Cluj, 1906.
B. Nagy Margit, Stílusok, művek, mesterek. Művészettörténeti tanulmányok, Bukarest 1977. 62.
Ţoca, Mircea, Clujul baroc, Cluj-Napoca, 1983. 57-61.


Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină