listare

trimite prin

Statuia ecvestră a lui Matia Corvinul, Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2010-06-01
Autor:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: Piaţa Unirii
Cod: CJ-III-m-A-07819
Datare: 1900–1902

Date istorice
Statuia regelui Matia Corvinul se află în Piaţa Centrală a oraşului Cluj, în axul central al bisericii parohiale Sfântul Mihail, la sud de biserică. Statuia, împreună cu biserica, ambele fiind monumente de referinţă, de o importanţă deosebită, au devenit cu timpul simbolurile oraşului. Grupul statuar este dominat de figura regelui, plasată pe un postament masiv, în axul central al compoziţiei, flancat de figurile secundare, grupate câte două. Compoziţia este aşezată pe o bază plată ovală. Pe această bază se înalţă pe două şiruri de trepte postamentul figurii regelui, ce imită o construcţie fortificată medievală, respectiv un turn circular, uşor conic în partea superioară. Figurile laterale sunt aşezate direct pe baza ovală, fiind încadrate de un fundal arhitectonic semicircular, decorat la colţuri cu câte o pereche de postamente de dimensiuni reduse, fiind de fapt replicile micşorate şi uşor simplificate ale postamentului central. Fundalul figurilor laterale este compus dintr-o serie de elemente arhitecturale stilizate, respectiv o pereche de arcuri butante, sprijinite de câte două şiruri de coloane neoromanice. Figura regelui este reprezentată din faţă, într-o poziţie victorioasă, în veşminte militare, purtând pe cap o coroană de lauri, ca semn al victoriei. Tradiţia susţine că figurile secundare sunt cei mai importanţi comandanţi militari ai regelui, Balázs Magyar, comitele Timişoarei Pál Kinizsi, şi pe cealaltă parte, palatinul István Szapolyai şi voievodul Transilvaniei István Báthory. Figurile sunt formate simetric, cele laterale fiind reprezentaţi în poziţii de reverenţă, cei aflaţi lângă figura regelui însă ridică câte un steag spre figura regelui, steagurile având şi rolul de a încadra compoziţia într-un triunghi.

Descrierea edificiului

Cultul regelui Matia Corvinul în oraşul său natal a fost resuscitat după identificarea în anul 1851 a casei de naştere a acestuia, în Cetatea Veche a Clujului. Acest fapt a însemnat apariţia unor serii de publicaţii referitoare la rege, iar peste un deceniu s-a născut şi ideea ridicării unei statui în onoarea regelui. Pentru realizarea proiectului statuii a fost înfiinţată o comisie alcătuită din 46 de membrii, preşedintele acesteia fiind contele Kálmán Esterházy, vicepreşedintele primarul Károly Minorich şi istoricul Károly Szabó. Munca fără rezultate concrete a comisiei a dus la desfiinţarea acesteia şi la înfiinţarea unei noi comisii la data de 27 ianuarie 1888, cu 122 de membrii, dintre care 28 erau cadre didactice universitare. Preşedintele noii comisii era deputatul parlamentar Sándor Hegedűs, vicepreşedintele era primarul Géza Albach, deputatul parlamentar Dezső Sigmond şi profesorul universitar dr. Károly Szabó, secretarul fiind dr. Gyula Szabó, iar casierul Lajos Nagy. În prima şedinţă a comisiei au votat marcarea casei de naştere cu o placă comemorativă. În data de 9 aprilie 1893 Comisia Statuii lui Matia a decis ca statuia va trebui finalizată până în data festivităţilor milenare, cu formularea anunţului concursului de proiecte fiind însărcinat istoricul literar dr. Zoltán Ferenczi. Concursul de proiecte, publicat în data de 11 iunie, a condiţionat forma, locul şi preţul statuii, competenţa artiştilor care pot concura şi data predării proiectelor, cea de 1 mai 1894. La concurs au participat şapte sculptori, Gyula Bezerédi, János Fadrusz, Miklós Köllő, József Róna, István Sovánka, András Tóth şi György Vastagh jr. Proiectele şi machetele au fost expuse în sala festivă a Academiei de Comerţ (actuala clădire a Facultăţii de Politehnică din stada Emil Isac), expunerea fiind deschisă şi publicului în data de 1 mai. Preşedintele comisiei care a evaluat proiectele predate era deputatul parlamentar Dezső Sigmond, iar membrii comisiei primarul Géza Albach, patru cadre didactice universitare (Gusztáv Groisz, Henrik Finály, Károly Széchy, Zoltán Ferenczy), arhitectul Lajos Pákei, profesorul de liceu Lajos Nagy, iar din partea Companiei Naţionale de Artă Plastică erau sculptorii Tihamér Margitay, Stróbl Alajos şi György Zala.

 

În data de 15 mai 1894 comisia a decernat premiul întâi de 4000 de coroane sculptorului János Fadrusz. Premiul al doilea i-a revenit sculptorului Gyula Bezerédi, cel de-al treilea lui Miklós Köllő, propunând cumpărarea de către comisie a tuturor machetelor concurente. Fadrusz a realizat în noiembrie 1894 releveul Pieţii Centrale, iar în anul următor mai multe modele pentru portretul regelui Matia, iar apoi şi macheta grupului statuar, în jumătatea mărimii naturale, dorind expunerea acesteia la expoziţia milenară. În toamna aceluiaşi ani şi-a dat seama că sculptura va fi în armonie cu dimensiunile pieţei doar dacă va fi realizată într-o mărime dublă. A revenit la Cluj, convingând comisia de necesitatea realizării sculpturii în mărime dublă faţă de cea naturală. În luna mai a anului 1895 revine din nou în oraş, unde a marcat cu exactitate locul definitiv al sculpturii. La începutul anului următor s-a instalat în atelierul lui budapestan de la Naphegy, proiectat de Lajos Pákei, apucându-se de realizarea din argilă a modelului regelui şi de turnarea acestuia în ghips.

 

 

În vara anului1898 a prezentat conducerii Clujului modelele din argilă şi ghips din vila lui din Naphegy, la sfârşitul lunii revenind la Cluj, unde au marcat împreună cu Lajos Pákei încă o dată locul definitiv al statuii. Cu această ocazie a devenit evidentă necesitatea mutării Obeliscului şi a portalului baroc din Piaţă, totodată au decis ca spaţiul aflat la sud de statuie să nu fie amenajat ca piaţă, ci ca parc.
Piesele turnate în ghips au fost transportate în ianuarie 1900 pentru a fi turnate în bronz, iar figura turnată în bronz a regelui Matia a fost expusă la Expoziţia mondială din Paris, unde a câştigat marele premiu, Grand Prix-ul. În acelaşi ani au început construirea postamentului din calcar, însă la presiunea opiniei publice lucrările au fost oprite, fiind definitivate peste doi ani, dintr-un calcar de o duritate deosebită, din carierele din Süttő (Ungaria). A fost prestabilită şi data dezvelirii în ziua de 12 septembrie 1902.

 

În data de 14 august au fost aduse la Cluj piesele turnate în atelierul firmei Beschorner, acompaniate de directorul firmei, Ferenc Hoffmann, care au fost transportate de la gară până în centru în data de 18 august. În timp de zece zile au fost ridicate pe locul lor toate figurile, grupul statuar fiind dezvelit în data de 12 octombrie. La eveniment au participat numeroşi politicieni, însă cei mai sărbătoriţi participanţi erau scriitorii Mór Jókai, Elek Benedek şi Bernát Alexander. În curând Fadrusz a fost ales doctor honoris causa a Facultăţii de Litere a Universităţii Francisc Iosif, iar la un an după dezvelire Fadrusz brusc a încetat din viaţă.

 

În anul 1919 a fost plasată o placă trilingvă pe latura de nord a postamentului, pentru accentuarea originii române a regelui. În anii de după primul război mondial statul maghiar a solicitat în mai multe rânduri statuia , însă autorităţile române doreau să-l păstreze, referindu-se la dreptul de păstrare din cauza originii române a regelui. În urma dictatului de la Viena statuia a revenit din nou în centrul atenţiei. În anul 1945 a fost îndepărtată de pe postamentul statuii stema Ungariei şi inscripţia Mátyás király, fiind înlocuită la propunerea lui Edgár Balogh cu inscripţia Mathias Rex. În anul 1992 postamentul a fost marcată cu o nouă placă comemorativă.


Bibliografie selectivă
Gyalui Farkas, A Mátyás király szoborpályázat, în: Pásztortűz, 64-67, 1940.
Gyalui Farkas, Negyedszáz éves a kolozsvári Mátyás-szobor,în: Pásztortűz, 1927, 508-509.
Gyarmati Zsolt, Nyilvánosság és magánélet a békeidők Kolozsvárán, Kolozsvár, 2005. 127.
Kelemen Lajos, Művészettörténeti tanulmányok, II, Szerk. B. Nagy Margit, Bukarest, 1982. 163.
Kis Gereben, Mátyás király szobra, în: Új idők, 1896. 298-299.
Kristóf György, Fadrusz Mátyás király és Vörösmarty Szép Ilonkája, Kolozsvár,1943.
Lőwy Dániel-Demeter János-Asztalos Lajos, Kőbe írt Kolozsvár, Kolozsvár 1996. 207-209.
Miklósi-Sikes Csaba, Fadrusz János és az erdélyi köztéri szobrászat a 19. században. Székelyudvarhely-Sümeg, 2003. 10-26, 42-53, 68-69, 72, 75, 106, 108-110, 122, 124, 128, 130, 132, 133, 138, 139, 194.
Murádin Jenő, Fadrusz. Két szobor száz éve, Kolozsvár, 2002.
Murádin Jenő, A Mátyás-szobor és alkotója, Fadrusz János, Kolozsvár, 2008.
Nagy L., Jelentés a kolozsvári Mátyás-szoborról, Kolozsvár, 1902.
Szádeczky Lajos, Mátyás és Kolozsvár în: Erdélyi Múzeum. 1902.
„Szívekben éljen a láng". Fadrusz János-emlékkönyv, Szerk. Farkas Izabella, Kolozsvár, 2004.


Unable to select database