listare

trimite prin

Palatul Mikes, Cluj
Ultima actualizare:  2011-02-05
Autor:  Weisz Attila
Tradus de:  Weisz Attila



Date despre monument
Adresa: Piaţa Muzeului nr. 4.
Cod: CJ-II-m-B-07434
Datare: cumpăna secolelor XVIII–XIX.

Date istorice

Piaţa Muzeului, sau piaţa Carolina este centrul celei mai vechi zone a Clujului istoric, Cetatea Veche (Óvár, Vetus Castrum), înfiinţată, se pare, de colonişti saşi veniţi după năvălirea tătară din 1241. Chiar dacă mai multe clădiri ale pieţei au fost înlocuite în anii 1970–1980, aspectul pieţei este determinat de biserica franciscană, monumentul Carolina (ridicat în anul 1831 în memoria vizitei împărătesei Carolina Augusta şi a împăratului Francisc I. în Cluj) şi casele multiseculare, cu faţade din secolele XVIII–XIX.

 

Palatul Mikes se situează pe latura nordică a pieţei Muzeului şi era învecinată cu două edificii importante, casa renascentistă „Basta” spre est, iar la capătul estic al laturii fosta mănăstire a maicilor terciarieni franciscani, construită în secolul al XVIII-lea. După desfiinţarea mănăstirii (1787) în clădire s-a instalat spitalul orăşenesc (maicile au avut deja un spital aici) care a preluat numele „Carolina” după donaţia împărătesei Carolina Augusta cu ocazia vizitei din 1817. Mai mulţi autori menţionează că spitalul a închiriat spaţii pentru maternitate în palatul Mikes, mai precis în clădirea care a precedat palatul. Clujenii numeau acest edificiu în secolul al XIX-lea „Szülőház”, adică „Casa pentru naşteri”. În acest sens cea mai timpurie informaţie este cererea din anul 1782 a trei camere a unui soţ pentru soţia sa gravidă în spatele casei. Se pare, că era vorba despre casa de pe locul actualului palat, dar deja în posesia conţilor Mikes. În anii 1870 spitalul s-a extins şi în casa Basta, iar când instituţia a fost mutată în noile clădiri ale Clinicilor Universitare (1902), clădirea renascentistă a fost demolată. În locul mănăstirii maicilor terciarieni în perioada interbelică a fost construită o clădire modernă. Pe fotografiile şi pe hărţile de epocă se vede clar că faţadele acestor clădiri nu erau în acelaşi ax, faţada palatului Mikes ieşind în rezalit, iar faţada casei Basta fiind în poziţie mai retrasă. Menţionăm faptul că pe strada Memorandumului, nr. 8 familia Mikes a mai deţinut o casă de raport, construită în anul 1846.

 

Palatul Mikes este unul dintre tipicele palate ale barocului târziu din Cluj. Palatul Mikes a avut mai multe perioade de construcţie, în starea actuală a cercetării fiind separabile trei faze principale: perioada ante-barocă, barocă şi eclectică. Din perioada ante-barocă cunoaştem doar peretele vestic al apartamentului nr. 5 din colţul nord-vestic al palatului, care păstrează câteva urme de goluri foarte diferite de golurile faţadei actuale de nord (goluri baroce nu au fost schimbate în perioada eclectică). Acest zid a fost ridicat într-o perioadă neprecizabilă (anterior anilor 1790), când în vecinătatea vestică încă nu a existat o clădire.

 

În perioada barocă târzie s-a format actuala volumetrie a clădirii, respectiv faţadele, care au suferit schimbări în perioada eclectică. Despre faza barocă a clădirii dispunem de câteva fotografii din secolul al XIX-lea ale renumitului fotograf clujean, Ferenc Veress. Faţada barocă era articulată cu lesene dublate, care în registrul etajului se transformă în pilaştri. Cornişa prezintă evazări în axa pilaştrilor. Cele şase ferestre ale parterului au fost prevăzute cu grilaje decorative din fier forjat, iar cele două capete ale jgheabului au fost susţinute de două console de dimensiuni mari, confecţionate de asemenea din fier forjat. Acoperişul a avut două lucarne zidite, care astăzi lipsesc. Cel mai impozant element, care a dispărut cu ocazia transformărilor eclectice, era balconul susţinut de trei console masive, dintre care cele laterale se sprijineau pe câte o coloană elegantă din ordinul compozit. Balconul a avut un plan elipsoidal tipic baroc, cu parapet din fier forjat. Uşa de acces a balconului a fost practicată în axa a cincea.

 

Acest tip de faţadă, cu balcon central susţinut de două coloane şi de o consolă aşezată pe piatra de cheie a porţii principale, se întâlneşte la câteva clădiri importante ale barocului târziu din Cluj şi din zona Clujului: palatele Toldalagi-Korda şi Teleki, Colegiul Reformat, Colegiul Unitarian (distrus) dar şi la castelul Bánffy de la Bonţida (distrus parţial). Majoritatea exemplelor menţionate sunt operele arhitectului Joseph Leder (1749–1814): palatul Teleki, Colegiul Reformat şi Colegiul Unitarian. El a folosit frecvent balustrada de piatră decorată cu panglici în formă elipsoidală, arcade la faţadele de curte susţinute de stâlpi în locul coloanelor mai elegante, respectiv dungile orizontale late de tencuială de pe faţade. Pe baza acestor elemente comune, se pare că – chiar dacă nu posedăm informaţii concrete în acest sens– palatul Mikes poate fi atribuit renumitului arhitect clujean, Joseph Leder.

 

Pe faţada de spate s-au păstrat mai multe elemente originale din perioada barocă a clădirii, chiar dacă au fost mascate de intervenţiile ulterioare: intrarea gangului de spate, dungile orizontale, etc. În mod firesc, dintre faţadele spre curtea interioară, cele două cu arcade datează din perioada barocă. Cei doi stâlpi şi arcada din axa longitudinală în apartamentul 5. cu decorul caracteristic aparţin tot perioadei baroce.

 

Familia Mikes, una dintre cele mai importante familii nobiliare din Transilvania secolelor XVI–XIX. a jucat un rol hotărâtor şi în conducerea politică a principatului, mai ales în perioada Guberniului (1690–1867), când mai mulţi membri ai familiei au deţinut funcţiuni importante în conducerea centrală sau cea comitatensă. Familia, originară din regiunea Trei Scaune (Zagon, Zăbala, jud. Covasna), a avut moşii întinse şi în comitatele Cluj şi Dăbâca. În anul 1790, la iniţiativa guvernatorului Gheorghe Bánffy, sediul Guberniului a fost mutat din Sibiu la Cluj. Cu câţiva ani în urmă guvernatorul a terminat palatul său impozant din piaţa centrală a oraşului (1774–1786). Cei mai importanţi membri ai aristocraţiei transilvane au avut pretenţii asemănătoare, şi palatul Bánffy astfel a devenit pentru multe decenii modelul reşedinţelor nobiliare din Cluj. Încă nu s-a identificat nici comanditarul, nici autorul (arhitectul) palatului Mikes, fiind practic singurul palat baroc clujean, despre care nu sunt cunoscute aceste informaţii primordiale. Printre membrii familiei Mikes din această perioadă consilierul gubernial János Mikes († 1815), a avut posibilităţile materiale şi pretenţiile care au putut să determine construirea palatului. Aceste presupuneri, dar şi eventuala identificare a arhitectului cu Joseph Leder, ar trebui să mai fie confirmată de cercetări arhivistice.

 

Palatul, construit după modelele menţionate, deţinea un apartament reprezentativ al proprietarului la etajul aripei principale, câteva apartamente mici pentru personal, respectiv anexe (bucătărie, magazie, etc.), dar şi apartamente sau spaţii de închiriat, care însemnau un venit important pentru familie. Chiar dacă vorbim despre aristocraţia vremii, costurile construirii unui palat de tipul Bánffy sau Teleki însemnau cheltuieli enorme, care erau finanţate şi prin aceste mijloace precapitaliste.

 

Intervenţiile eclectice au avut loc în anii 1870. Nu se cunoaşte iniţiatorul acestor transformări, prin care fostul palat nobiliar orăşenesc a fost transformat (parţial) într-o casă de raport tipică pentru sfârşitul secolului al XIX-lea. Cu această ocazie a fost transformată faţada principală, partea cea mai reprezentativă a palatului baroc: s-a demontat balconul susţinut de coloane, a fost tăiată consola de mijloc a balconului, iar faţada a primit o altă tratare arhitecturală, conform noilor cerinţe estetice. Aripa sudică a clădirii a fost afectată cel mai mult de această intervenţie: s-a construit scara monumentală, bolta nouă a gangului, latura spre curte a fost refaţadizată şi dotată cu o cursivă nouă, respectiv s-a realizat compartimentarea actuală. Menţionăm faptul că unele detalii (schimbarea materialului de pardoseală la cursivele de la etaj, etc.) indică două faze eclectice importante. Gangul aripii nordice a clădirii a fost închis şi transformat în apartament; s-a schimbat şi aspectul faţadei nordice.


În perioada comunismului s-au efectuat noi compartimentări interioare, care au afectat clădirea mai ales prin supraîncărcarea unor bolţi sau arce.


Descrierea edificiului

Parcela palatului Mikes se accesează dinspre piaţa Muzeului printr-un gang boltit, alungit, din care se deschid uşile apartamentelor de la parterul aripii sudice.

 

Planul palatului este în forma literei U, cu trei aripi la limitele de sud, vest şi nord ale parcelei. Aripa sudică, spre piaţa Muzeului este cea mai largă, fiind urmărită de aripa nordică, iar aripa vestică este de fapt un corp mai îngust de legătură între cele două. Clădirea dispune de un subsol parţial, parter şi etaj. În aripile de sud şi de nord, la etaj găsim câte două şiruri de încăperi, în aripa vestică doar un singur şir, accesibile de pe cursivă. Planul şi volumetria palatului ne aminteşte de palatele baroce târzii ale oraşului: Bánffy, Teleki, Karacsay, etc. În mod firesc, planimetria acestora este mai complexă, dar totuşi palatul Mikes se include tipologic în seria palatelor nobiliare clujene construite la cumpăna secolelor XVIII–XIX.

 

Faţada principală a palatului este împărţită în două de un brâu simplu din tencuială, iar cornişa este bogat profilată. Suprafaţa parterului este striată, şi în jurul golurilor are o culoare mai închisă. Numeroasele elemente ale faţadei au fost schimbate în perioada eclectică, mai puţin axele de goluri, şi a fost păstrată şi forma ferestrelor. Ancadramentul porţii este cel original, dar evident a suferit anumite schimbări. În zona parter se află şase axe de goluri, în axa a patra se deschide portalul lat cu închidere în forma mânerului de coş, având ancadrament de piatră acoperit parţial de tencuială. La etaj se deschid şase ferestre în axele golurilor de la parter. Ferestrele de la etaj au chenare dreptunghiulare de tencuială, de factură eclectică. Tâmplăria ferestrelor şi frumosul canat al porţii, decorat cu grilaj metalic, aparţin perioadei eclectice. Forma decorativă a burlanelor evocă de asemenea ultimele decenii ale secolului al XIX-lea.

 

Faţada de spate, spre strada Octavian Petrovici, este mult mai simplă şi prezintă urmele unor intervenţii importante. Faţada este articulată de un brâu median simplu şi o cornişă de tencuială. Soclul este realizat din plăci mari de piatră. Faţada are doar ferestre, dispuse neregulat, pentru o oarecare ordine între aceste axe au introdus câteva ferestre-oarbe. Ferestrele parterului nu dispun de chenare, dar tâmplăria – în majoritatea cazurilor – este cea istorică, din perioada eclectică a clădirii. Faţada se află într-o stare deplorabilă, şi se mai observă urmele înzidite ale gangului. Existenţa unor elemente orizontale de tratare ale faţadei se observă pe porţiunile de unde s-a desprins zugrăveala.

 

Palatul are trei faţade spre curtea interioară, dintre care două (cele de nord şi de vest) au păstrat tratarea barocă, iar cea sudică a fost transformată în stil eclectic. Cele două faţade baroce dispun de arcade la ambele nivele. Faţada cea mai lungă este cea a corpului de legătură, cu câte patru arcade pe fiecare nivel. Arcadele de la parter sunt susţinute de stâlpi masivi care se ridică de pe postamente construite din blocuri de piatră. Zona etajului este mai decorativă, stâlpii sunt mai zvelţi, postamentele sunt profilate şi decorate cu panouri. Un element foarte elegant este balustrada de piatră decorată cu goluri elipsoidale înconjurate cu panglică, care au analogii la palatul Bánffy, casa Karacsay, palatul Toldalagi-Korda, palatul Teleki. Arcadele palatului Mikes se aseamănă mai degrabă cu cele ale hanului „Calul bălan” (Muzeului Etnografic), unde însă lipseşte parapetul elegant şi postamentul decorat al stâlpilor de etaj. Faţada transformată a corpului principal nu are arcade, zona parter este nedecorată, etajul este articulat de lesene şi cornişă. La etaj găsim o cursivă, susţinută de boltişoare pe şine metalice, şi prevăzută cu parapet din fier forjat.

 

Spaţiile de la parterul clădirii sunt boltite aproape fără excepţie (la două încăperi ale corpului principal bolţile au fost înlocuite cu planşeu drept). Gangul are boltă semicilindrică cu penetraţii, ritmată cu trei arce dublou. Foişorul de la parter are bolţi a vela. În aripa nordică găsim două tipuri de boltă: în apartamentul 5 (capătul vestic, parter) şi în fostul gang bolţi a vela, iar în apartamentul de la capătul estic bolţi semicilindrice turtite, cu penetraţii. La etaj se ajunge printr-o scară eclectică lată şi elegantă, aflată în aripa principală. Urma unei scări dintre subsol şi parter, care se continua probabil şi la etaj, este sesizabilă în apartamentul 5 în colţul vestic al aripei nordice, la parter. Apartamentele cele mai elegante se găsesc la etajul aripii principale, cu încăperi tăvănite, în cazul cărora se păstrează şi tâmplăriile eclectice. Pe baza unor cercetări în interiorul apartamentelor s-a constatat faptul că pereţii actuali de compartimentare sunt ulteriori faţă de zidurile laterale. În apartamentul 5 a fost identificat un spaţiu unitar, cu doi stâlpi interiori pentru susţinerea bolţii, probabil un spaţiu de depozitare.


Bibliografie selectivă
B. NAGY Margit, A kolozsvári barokk mesterkör.; Függelék. In: B.N.M., Reneszánsz és barokk Erdélyben, Bukarest, 1970, pp. 227–252; 293–329.
B. NAGY Margit, Leder József építőmester, In: B.N.M., Stílusok, művek, mesterek,Bukarest, 1977, pp. 50–68.
KELEMEN Lajos, Kolozsvár építészeti és művészeti emlékei a XIX. század közepéig, In: K.L., Művészettörténeti tanulmányok, II. Bukarest, 1982, p. 148.
Mircea ŢOCA, Clujul baroc, Cluj-Napoca, 1983, pp. 84–85.
GAAL György, Kolozsvár. Milleniumi kalauz, Kolozsvár, 2001, p. 61.
ASZTALOS Lajos, Kolozsvár. Helynév- és településtörténeti adattár, Kolozsvár, 2004, p. 324.


taguri

, palat, József Leder

Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină