listare

trimite prin

Statuia lui Miklós Wesselényi, Zalău
Ultima actualizare:  2011-02-05
Autor:  Mihály Melinda
Tradus de:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: Zalău, Piaţa Iuliu Maniu
Cod: SJ-III-m-B-05151
Datare: 1899

Date istorice

În data de 2 octombrie 1891, în cadrul şedinţei corpului didactic al comitatului Sălaj profesorul şcolii civile de băieţi, Gyula Pungur a prezentat propunerea privind realizarea unei statui în amintirea lui Miklós Wesselényi. În şedinţa din 19 octombrie a comitatului au luat o hotărâre în privinţa înfiinţării unei comisii pentru statuie, au votat finanţarea monumentului şi au hotărât ca termenul de limită pentru predarea acestuia să coincidă cu perioada festivităţilor mileniare din anul 1896. În fruntea comisiei a fost ales Lajos Szikszai, membrii acesteia fiind reprezentanţii intelectualilor, a proprietarilor şi a burgheziei din Zalău, Şimleu şi din satele din jur. Începând din anul 1891 a început strângerea fondurilor. Prima donaţie a sosit din localitatea Vârşeţ, fiind completat de o sumă de 1000 de forinţi trimisă de la Budapesta, de 17648 de coroane de la comitat, iar din colecta naţională au primit 19099 de coroane. Suma a fost rotunjită datorită numeroaselor colecte organizate cu ocazia concertelor corului oraşului, care până în anul 1902 a depăşit şi suma de 50000 de forinţi. În data de 2 septembrie 1894 comisia a prevăzut şi condiţiile realizării statuii: va trebui terminată până în data de 1 mai 1896, iar valoare acesteia nu poate depăşi suma de 40000 de coroane.

 

 

La concursul de proiecte au fost invitaţi următorii artişti din Budapesta: Antal Szécsi, Károly Senyei, Gyula Bezerédi şi Barnabás Holló. După expirarea termenului de predare a proiectelor şi-au prezentat lucrările doar doi sculptori, Gyula Bezerédi şi Barnabás Holló, însă proiectele lor, datorită dimensiunii şi a posturii exagerate ale figurii, au fost respinse. În urma celor întâmplate comisia a apelat la sculptorul János Fadrusz, însărcinând sculptorul originar din Bratislava cu realizarea monumentului. Prima vizită la Zalău a artistului a fost în primăvara anului 1896, iar în data de 1 august a prezentat prima variantă a machetei în aula sediului comitatului. Conform contractului, încheiat cu Fadrusz în data de 29 noiembrie, sculptorul s-a angajat pentru turnarea în bronz în mărimea de unu şi jumătate a machetei până în data de 1 iulie 1897. În toamna anului 1897 Fadrusz a realizat macheta din ipsos a statuii, fiind trimisă în scurt timp în turnătoria din Budapesta a firmei Beschorner. Monumentul lui Miklós Wesselényi a fost turnat la sfârşitul anului 1899, iar în luna ianuarie a anului 1901 a fost transportată din curtea firmei în gara feroviară a oraşului Zalău, iar apoi în palatul comitatului.

 

Amplasamentul final al statuii era piaţa centrală a localităţii, Piaţa Kossuth (actuala I. Maniu), care la momentul respectiv era în curs de reamenajare. În paralel cu proiectarea amplasării monumentului, se construiau în piaţă câteva dintre clădirile reprezentative ale pieţii, fântânile arteziene, tot în acelaşi timp fiind realizate şi drumurile şi trotuarele asfaltate. Despre amplasamentul monumentului în cadrul pieţii Fadrusz a declarat prietenului său, Endre Somogy următoarele: “Piaţa aceea are dimensiuni extinse, fiind destul de neobişnuit pentru acel mic orăşel. Însă este pustiu, golaş, ca un deşert. Această statuie, precum şi zona statuii va fi o mică insulă în cadrul acesteia. Cu acest scop am proiectat baza monumentului. (...) Cum am mai spus, acesta va fi o mică insulă în deşert, un punct liniştit în vacarmul târgului. Un parc mic, cu copaci mărunţi, cu tuia, cu crenguţe înflorite şi bănci...”. Aşadar Fadrusz a proiectat nu numai monumentul propriu-zis, ci a avut grijă şi de mediul ambiant al acestuia, inclusiv cu gardul în stil secession ce înconjura monumentul. Realizarea gardului şi a lămpilor ataşate de gard a fost încredinţată de sculptor lăcătuşului Lajos Marton, originar tot din Bratislava. Monumentul a fost amplasat pe locul unei fântâni arteziene, bazinul acesteia fiind modificat. Statuia a fost dezvelită în data de 18 septembrie 1902. În cadrul festivităţilor familia Wesselényi a fost reprezentată de fiul personajului principal al sculpturii, comitele suprem al comitatului Sălaj, baronul Miklós Wesselényi, iar aristocraţia transilvăneană de familiile Teleki, Bethlen, Bornemisza, Zichy şi Degenfeld, iar din partea guvernului au participat Gábor Daniel jr., vicepreşedintele casei deputaţilor şi secretarii de stat.          Statuia şi ambianţa acesteia au fost dărâmate în anul 1935. A fost ridicată din nou în anul 1942, însă fără gardul înconjurător, pe un postament mai înalt, cubic.


Descrierea edificiului
Cele două personaje ale monumentului sunt reprezentaţi pe un postament înalt, în cadrul unui peisaj stâncos. Personajul principal este figura baronului Miklós Wesselényi, plasat pe o stâncă, în faţa căruia se află figura unui ţăran cu plete lungi, cu spatele uşor arcuit, având braţele larg deschise şi capul ridicat către baron, cu o expresie reclamantă. Baronul apare în această compoziţie într-o postură înţelegătoare, cu braţul aşezat pe umărul drept al ţăranului. Faptul, că figura baronului este reprezentată faţă în faţă cu figura ţăranului încearcă să sugereze egalitatea în drepturi, iar mica diferenţă de nivel dintre cele două personaje serveşte doar compoziţiei triunghiulare. Figurile sunt reprezentate cu precizie anatomică, cu accent deosebit pe profilurile concepute într-o manieră realistă, îmbrăcămintea e concepută cu detalii minuţios executate şi cu falduri deosebit de plastice.

Bibliografie selectivă
Miklósi-Sikes Csaba, Fadrusz János és az erdélyi köztéri szobrászat a 19. században, Székelyudvarhely–Sümeg, 2003, passim.
Murádin Jenő, Fadrusz. Két szobor száz éve, Kolozsvár, 2002, pp. 21–22, 66–69, 76–78.


Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină