listare

trimite prin

Castelul Bethlen, Bahnea
Ultima actualizare:  2012-11-13
Autor:  Fülöp Zsuzsanna



Date despre monument
Adresa: Bahnea, str. Republicii, nr. 55
Cod: MS-II-m-A-15598
Datare: 1545; reconstruiri în sec. XVII–XVIII, începutul anilor 1850.

Date istorice

Bahnea (judeţul Mureş) este situată între Bălăuşeri şi Târnăveni, pe malul stâng al Târnavei Mici. Prima atestare documentară a aşezării Bahnea apare în forma de Bahna în anul 1291. În perioada  aceasta proprietarii moşiei sunt strămoşii familiei Losonczi Bánffy. La sfârşitul secolului al XV-lea domeniul din Bahnea ajunge de la familia Bánffy în posesia familiei Bethlen de Beclean prin succesiune, şi rămâne în proprietatea lor până la naţionalizarea de la mijlocul secolului XX. Pe vremuri în localitate au existat două castele, amândouă în proprietatea familiei Bethlen. Castelul prevăzut cu patru turnuri cilindrice de colţ, construit în anul 1675 de către cancelarul János Bethlen a fost demolat în perioada interbelică, azi fiind cunoscut doar din fotografii vechi.

În istoria castelului din Bahnea putem să delimităm patru faze importante de construcţie: construcţiile lui Bethlen Farkas din anul 1545; reconstruirea de la sfârşitul secolului al XVII-lea de către Elek Bethlen senior, reconstruire terminată de fiul lui, Elek junior înaintea anului 1719. Castelul este decorat la sfârşitul secolului al XVIII-lea cu diferite elemente stilistice baroce, iar la mijlocul secolului al XIX-lea se efectuează ultimele modificări importante ale clădirii, când castelul primeşte forma sa actuală.

 

 

Prima clădire a castelului a fost comandat de către Farkas Bethlen (1505–1552) în anul 1545. Despre această construcţie a lui Farkas Bethlen ne stă mărturie, printre altele, o inscripţie comemorativă, păstrată până în zilele noastre. Pe baza  inventarului din anul 1711 se poate afirma că acest edificiu era un palat renascentist cu etaj, decorat cu ancadramente tipice perioadei respective.

În istoricul castelului joacă un rol important Elek Bethlen (1643–1696), cel care după construcţiile din Beclean şi Criş, din anul 1679 începe o serie de construcţii şi la Bahnea. Odată cu moartea lui, lucrările au fost întrerupte, fiind continuate mai târziu de fiul său Bethlen Elek jr. (1688–1724). Tânărul Elek a participat alături de principele Francisc Rákóczi în războiul curuţilor, fiind apropiatul lui principelui, a urmat apoi calea exilului împreună cu acesta în Polonia. În acest timp în 1709 generalul Acton a efectuat unele mici lucrări de fortificare a castelului, folosindu-l pentru a se apăra împotriva curuţilor. În 1711 Elek Bethlen a fost graţiat, s-a reîntors la Bahnea şi în toamna acelui an a comandat conscripţia şi inventarierea castelului şi a posesiunilor din imprejurimi.

Conform inventarului, castelul era fortificat. Clădirile au fost înconjurate de o incită fortificată, prevăzută în cele patru colţuri cu turnuri octogonale, iar în partea de sud cu o poartă. Castelul era orientat nord-vest, sud-est, deci putem vorbi de turnurile din est, sud, vest şi nord. În turnul din est era amenajat capela castelului, a cărei interior îl cunoaştem din desenul apărut în lucrarea lui Lukinich Imre, unde este publicat şi un desen despre uşa renascentistă a capelei. Corpul principal cu două niveluri era între turnurile din nord şi est. Dintre cele patru turnuri există şi astăzi doar cel din nord, deoarece era direct alipit de clădirea principală. Corpul de reşedinţă a fost înconjurat de dependinţele gospodăreşti, de exemplu bucătăria şi cuptorul au fost aşezate între turnurile de nord şi est. În jurul castelului se întindea un parc, o grădină de legume şi una de zarzavaturi, o livadă şi un heleşteu.

După 1711, Elek Bethlen jr. termină construcţiile începute de tatăl său, despre care relatează o piatră inscripţionată din 1719. Conform inscripţiei, piatra de temelie a castelului a fost pusă de Farkas Bethlen, consilierul reginei Izabella, dar zidurile şi fortificaţiile au fost consolidate de către Elek senior, iar fiului cu acelaşi nume se datorează decorarea zidurilor. Din cauza lipsei izvoarelor arhivistice nu avem informaţii mai precise legate de construcţiile realizate în timpul lui Elek Bethlen jr.

Pe baza surselor vizuale referitoare la ansamblul de la Bahnea, se poate afirma, că a o importantă intervenţie asupra castelului se poate data la sfârşitul secolul al XVIII-lea. De exemplu în desenele lui Károly Cserna castelul apare cu două turnuri decorate cu elemente baroce şi la colţurile incintei se află pavilioane. Aceste pavilioane, precum şi poarta aveau în desenul amintit un acoperiş tipic baroc. Cauza şi data exactă a acestei reconstrucţii nu ne este cunoscută, existenţa acestuia este sugerată doar de izvoarele grafice şi fotografice din secolul al XIX-lea.

Ultima importantă fază de construcţie a castelului a fost una din secolul al XIX-lea, realizat în timpul lui Farkas Bethlen (1813–1870). El a fost un cunoscut om politic, care după evenimentele de la revoluţia din 1848 a fost dat în judecată şi s-a retras la moşia din Bahnea. Transformarea castelului s-ar fi petrecut în această perioadă, ceea ce este plauzibilă şi datorită existenţei unor chitanţe semnate de el, păstrate în arhiva familiei Bánffy, dintre care trei se leagă direct de construcţii şi modificări ale clădirii. Într-una dintre ele, eliberată în 1850, achita contravaloarea unor jaluzele, în aprilie 1854 plăteşte pentru diferite pomi şi plante ornamentale, iar la sfârşitul anului pentru mobila de casă. Pe baza informaţiilor furnizate de aceste izvoare putem afirma, că construcţia castelului era deja finalizată în 1850, şi mobilată corespunzător în cursul anului 1854. Chitanţele despre procurarea plantelor ornamentale relatează faptul că Farkas Bethlen, cunoscut ca şi pomolog, a avut grijă şi de amenajarea zonei din jurul castelului reconstruit.

 

 

Farkas Bethlen reconstruieşte castelul în stilul romantic specific perioadei, utilizând elementele stilistice semicirculare (Rundbogenstil), care se pot vedea şi azi. Modificările s-au concentrat doar la corpul principal, incinta castelului nu a fost vizată. Faţada principală avea o mai bogată decoraţie decât astăzi. Sub cornişa frontonului rezalitei a fost aşezată o friză cu muluri oarbe goticizante, cu închidere în ogivă. Tot stilului goticizant aparţine şi uşa de la etaj, desupra căruia au fost aşezate blazoanele familiilor Bethlen şi Teleki. În faţa castelului se întindea pe vermuri o grădină mică, un parc şi o seră. Din desenele identificate şi din fotografii reiese, că actualul balcon este o intervenţie ulterioară, înaintea anului 1899, când fereastra mare cu rozetă a fost transformată într-o uşă, păstrându-se decoraţia sa goticizantă.

După naţionalizarea din 1948 a început o deteriorare rapidă a stării castelului. Incinta fortificată şi pavilioanele de colţ au dispărut, fiind folosite ca materiale de construcţie de către localnici. Pe perioada comunismului în castel şi-au desfăşurat activităţiile diverse instituţii publice. De una dintre tentativele de renovare a castelului din această epocă, se leagă dispariţia ornamentelor exterioare, ca friza de muluri oarbe goticizante. După schimbările din 1989 starea castelului s-a deteriorat în continuu. În anul 2008 castelul revine în posesia familiei, în proprietatea lui Fruzsina Bethlen, fiica lui Ádám Bethlen jr. Ea transportă bunurile mobile din castel, şi donează clădirea Bisericii Reformate din Transilvania.


Descrierea edificiului

Castelul Bethlen din Bahnea este situată la intrarea în sat din direcţia Bălăuşeri, cu faţada principală orientată spre sud-vest. Castelul este construit pe trei nivele – pivniţă, parter, etaj - şi cuprinde 42 de încăperi. Planul castelului este în formă dreptunghiulară alungită la care este alipit un rezalit central, precum şi un turn la colţul nordvestic continuat într-o aripă mai nouă a clădirii. Aspectul stilistic exterior al clădirii combină elementele romantismului (Rundbogenstil), cu lucrări de tâmplărie goticizante şi neorenascentiste.


Faţada principală a castelului este dominată de cele trei axe ieşite într-un rezalit central, încununat cu un fronton triunghiular. Cele trei axe cuprind ferestrele de la etaj şi uşa largă de la balconul central, precum şi intrările de la parter şi câteva ferestre, toate cu închidere semicirculară. Articularea orizontală este accentuată de balconul din axa principală care este susţinută de arcade în segment de cerc. Deschiderile nivelului inferior se contopesc cu soclul, pe care se sprijină chenarul semicircular al ferestrelor. Merită o atenţie specială tâmplările goticizante ale uşei balconului, decorate cu o rozetă şi muluri. Faţada este încadrată pe cele două părţi de lesene care pornesc din soclu. Marginile rezalitului ies în evidenţă, dând astfel un aspect de culisă faţadei principale.

 

Faţada posterioară a castelului este străpunsă de ferestrele cu închidere semicirculară a încăperilor reprezentative al castelului. Faţada principală a pavilionului este cea sudică, fiind prevăzut cu un fronton cu timpan. În timpan se găseşte un ornament circular, înconjurat de ghirlande. În centrul faţadei se deschide o fereastră circulară. În interiorul castelului remarcăm două pietre comemorative, fiecare marchând diverse etape ale construcţiei castelului.Vis-a-vis de intrarea principală, deasupra uşii prin care se intră în sala mare de la parter, se află inscripţia din 1545: SPECTABILIS AC MAGNI:/FIC[us] HEROS, VOLFGAN:/GUS de BETHLEN, SERENISS[im]AE ISABELLAE/ REGINAE CONSILIARI[us]/ PRIMA FUNDAME[n]TA HUIUS AEDIFICII/ JECIT. CIRCA ANNUM/ D[omi]NI, 1545. La etajul castelului se ajunge printr-o scară cu balustradă din fier forjat. Din casa scării la etaj se deschide accesul spre sala festivă a castelului. Deasupra intrării în sală este aşezată piatra inscripţionată din 1719, decorată cu blazonul familie şi cu monogramele perechii comanditare. Textul inscripţiei: VOLFGANGUS PRIMUM POSUIT FUNDAM(e)N(t)A BETHLEN/ CONSILI(ar)I(u)S CUIUS DACOS ISABELLA REGEBAT/ ERIGIT AT MUROS E MOENIA FIRMAT ALEXIUS/ FILIUS HUNC SECUTUR DE(c)ORATIQ(ve) CORON(am)E(ntum) MOLEM. ANNO DOMINI MDCCXIX DI(e) XXV A(ugusti). Sala festivă este dotată cu uşi decorate în stil neorenascentist, iar tavanul este casetat. Pereţii laterali sunt decorate cu lambriuri, sub tavan fiind aşezat un şir de console din lemn. Încăperile de la parterul castelului sunt boltite, iar cele de la etaj au planşee simple.


Bibliografie selectivă
B. Nagy Margit, Stílusok, művek, mesterek. Művészettörténeti tanulmányok, Kriterion Könyvkiadó, Bukarest, 1977.
Bicsok Zoltán – Orbán Zsolt, „Isten segedelmével udvaromat megépítettem...” Történelmi családok kastélyai Erdélyben, Guttemberg Kiadó, Csíkszerda,2011.
Bíró József, Erdélyi kastélyok. Budapest, 1943.
Komárik Dénes, A „félköríves“ romantika építészete Magyarországon, In: Építés- Építészettudomány, XVI, 1984, 1 – 2, pp. 139–193.
Kovács András, Késő reneszánsz építészet Erdélyben (1541–1710), Teleki László Alapítvány – Polis Könyvkiadó, Budapest – Kolozsvár, 2003.
Lukinich Imre: A bethleni gróf Bethlen család története. Athenaeum, Budapest, 1927.
Sisa József, Kastélyépítészet és kastélykultúra Magyarországon. Historizmus kora, Vince Kiadó, Budapest, 2007.


Discuţie