listare

trimite prin

Hodod, biserica reformată
Ultima actualizare:  2012-12-06
Autor:  Emődi Tamás
Tradus de:  Emődi Tamás



Date despre monument
Adresa: 447155 Hodod nr. 205, jud. Satu Mare
Cod: SM-II-m-B-05315
Datare: sec. XV.

Date istorice

Localitatea Hodod a fost donată în 1383 de văduva regelui Ludovic de Anjou fiilor magistrului Jakch, devenind cu timpul una din cele două reşedinţe nobiliare importante ale familiei, unii dintre membrii ei purtând şi cognomele de Hodod. Aceştia ridică o cetatea pe dealul aflat deasupra satului. Parohia romano catolică a Hododului apare pentru prima oară în documente în anii 1333 şi 1335, preotul de aici, Ioan plătind o dijmă papală de 10 groşi. În 1446 Ladislau Jakcs de Coşeiu îşi semnează testamentul în faţa preotului din Hodod, Ioan şi a capelanului său propriu, Petru. Cunoaştem mai multe documente datate în 1461, în care Petru Jakcs de Coşeiu îl are ca martor pe preotul Nicolae respectiv se pronunţă ca şi patron în numele bisericii din Hodod, cu hramul Sf. Ladislau. Tot atunci donează bisericii părţi din domenii aparţinând satelor Suplac, Aranyosalja şi Horoatu respectiv moara din Suplac, iar Ioan fiul lui Ladislau Jakcs de Coşeiu îi donează preotului Nicolae "domum desertam infra ecclesiam sancti regis Ladislai in Hadad constructam", drept răsplată pentru serviciile prestate de acesta. În 1475 sunt menţionate bunuri funciare din Hodod şi Nadăş ale aceluiaşi preot. În 1521 apare în documente presbiterul Ambrozie din Hodod, ca martor al lui Mihai Jakcs.

 

 

După Reformă există un singur moment, în care mai apare un preot catolic la Hodod, şi anume datorită văduvei lui Francisc Wesselényi, Sárkándy Anna, care invită la cîrma parohiei în jurul anului 1600 pe guardianul franciscan Újlaki Imre, alături de alţi doi călugări franciscani, Angyalosi Lajos şi Remeteházi András, care au cultivat prozelitismul catolic în zonă până prin 1603.


Descrierea edificiului

Biserica devenită reformată, ridicată iniţial în cinstea Sfântului rege Ladislau de către familia Jakcs în cursul secolului al XV-lea, este formată dintr-un turn vestic, o navă de plan dreptunghiular şi un cor cu terminaţie poligonală. Astăzi doar corul îşi mai păstrează bolta gotică în cruce, realizată din nervuri cu profile trapezoidale cu scotii, însă din existenţa contraforţilor şi a unor piese de nervuri în lapidarul bisericii se poate presupune existenţa unei bolţi cu două travei şi peste navă. Aceasta s-ar fi prăbuşit conform unor informaţii cu ocazia unui incendiu. Consolele bolţii corului au forme cu secţiuni poligonale.
Racordarea asimetrică a celor două spaţii indică aparent faze distincte ale ridicării corului şi navei.

 

Profilul arcului triumfal ce le desparte este alcătuit dintr-o mulură în formă de pară, flancată de teşituri oblice. Fereastra îngustă din registrul sud-vestic al corului cu terminaţie semicirculară diferă de celelalte ferestre - inclusiv de cealaltă fereastră îngustă a navei, cu muluri trilobate -, indicând se pare aceeaşi diferenţă de etapă între părţile clădirii. Mulurile ferestrei sudestice a navei au fost demontate probabil la sfârşitul secolului al XIX-lea. Printre mulurile terminaţiilor ferestrelor păstrate ale corului întâlnim variante cu doi lobi, de forma unei inimi întoarse sau a unui triunghi cu laturile din segmente de arce. Portalul nordic în arc frânt are profilul format din listele, toruri şi scotii respectiv fusuri teşite oblic. Aceste forme precum şi poziţia ciudată de lângă contrafortul nordic indică o poziţie secundară a portalului.

 

Turnul medieval vestic a fost demolat în 1900, din cauza unor fisuri datorate mişcărilor terenului, însă în locul lui a fost ridicat un alt turn cu trei nivele. În 1912 arhitectul  Sztehlo Ottó a realizat un proiect de extindere a bisericii, printr-un spaţiu adosat laturii nordice a navei şi vestibule destinate accesului la tribune şi la turn, însă acesta nu a fost până la urmă pus în aplicare. Piesele soclului profilat al turnului medieval demolat au fost refolosite  ca material de construcţie la reparaţiile efectuate asupra contraforţilor navei. Cele trei clopote din secolul al XVII-lea au fost mutate în noul turn. Cu ocazia lucrărilor de execuţie a noului turn au fost descoperite morminte datate în sec. al XV-lea iar în anii 1920 au fost fost găsite sicrie metalice în cavourile de sub cor. Un alt cavou respectiv un sicriu din 1733 a fost identificat cu ocazia cercetărilor arheologice din 1995. Datorită tasărilor inegale provocate de mişcările straturilor adânci de argilă contractantă structura de rezistenţă a bisericii a fost grav afectată şi ca urmare s-a recurs la demolarea şi rezidirea integrală a navei între 2002 şi 2010.

 

Cea mai însemnată piesă a mobilierului bisericii este amvonul şi scara cu baluştri din piatră, realizate de pietrarul Sipos Dávid din Chidea în 1754. Structura acestuia aminteşte de forma cristelniţelor medievale iar panourile soclului şi corpului poliedric al amvonului sunt decorate cu rozete şi vrejuri renascentiste târzii stilizate precum şi de blazoanele lui Francisc  Wesselényi, consilier imperial şi a soţiei acestuia, Rhédey Zsuzsanna. Coronamentul pictat al amvonului datează din aceeaşi perioadă. Amvonul şi celelalte elemente ale mobilierului unitar, cu decoraţii de sorginte populară respectiv orga cu şase registre au fost demontate cu ocazia deschiderii şantierului de restaurare.

 

Fenomenele neanticipate şi de o anvergură ameninţătoare ale mişcărilor straturilor de sub terenul bisericii, apărute inclusiv după consolidare fac practic imposibilă o intervenţie eficientă de oprire a degradării clădirii, ca urmare nu se întrevede perspectiva şansei de a mai salva şi utiliza biserica în viitorul apropiat.


Bibliografie selectivă
Bunyitay Vince, Szilágymegye középkori műemlékei, Értekezések a történettudomány köréből XIII, 6. Bp. 1887, 17-18.
Emődi Tamás, Hadad, református templom, Kolozsvár, 1996 (Erdélyi műemlékek 16).


Discuţie