Obeliscul Carolina, Cluj–Napoca
Publicare:  2010-04-26
Ultima modificare:  2010-04-26
Autor:  Mihály Melinda
Lector: 
Date despre monument
Adresă: Piaţa Muzeului
Cod: CJ-III-m-B-07816
Datare: 1818–1831
Date istorice

Monumentul a fost ridicat în latura de sud a Pieţei Centrale a oraşului în anul 1831, în memoria vizitei împăratului Francisc I şi a soţiei acestuia, Carolina Augusta din anul 1817.

 

Ridicarea monumentului a fost iniţiat de către Sámuel Páll, judele primar al oraşului. După ce propunerea a primit avizul favorabil al împăratului, în data de 1 mai 1818 sfatul Clujului a înaintat Guberniul Transilvaniei şi curţii imperale cinci proiecte spre aprobare, iar în anul următor s-au apucat şi de strângerea fondurilor necesare. La data de 21 decembrie 1821 sfatul oraşului a încheiat contractele pentru realizarea monumentului cu pietrarii Mihály şi Antal Schindler, respectiv cu Sámuel Nagy, pentru realizarea reliefurilor decorative. Lipsa de fonduri însă a întârziat începerea lucrărilor. Momentul cel mai important în istoria monumentului a fost implicarea procurorului clujean, renumitul orator Imre Topler, care s-a angajat pentru completarea fondurilor şi pentru coordonarea lucrărilor. Într-o primă fază Topler a decis recioplirea celor patru statui de vulturi, realizate de către Antal Csűrös, a comandat portretele cuplului imperial din Viena în locul portretelor turnate de către Sámuel Nagy, precum şi reliefuri noi de la renumitul profesor al Academiei de Arte din Viena, sculptorul Josef Klieber.

 

Monumentul a fost dezvelit în data de 4 octombrire 1831, de ziua onomastică al împăratului, în cadrul unei festivităţi solemne. Sculptorul Josef Klieber n-a aşteptat data dezvelirii, întorcându-se la Viena în luna septembie, după ce a pictat şi portretul lui Topler.

 

Obeliscul Carolina a fost mutat pe Piaţa Muzeului, fosta Piaţa Carolina la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu ocazia lucrărilor de sistematizare a Pieţei Centrale. Denumirea de Piaţa Carolina provenea de la existenţa în acest loc a Spitalului Carolina, înfiinţat cu sprijinul împărătesei, astfel spaţiul fiind ideal şi amplasamentului obeliscului.

Descrierea edificiului

 

Monumentul se compune dintro-o bază treptată, un postament articulat cu pilaştrii şi o cornişă profilată proeminentă, încoronat în partea superioară, de obeliscul propriu-zis. Obeliscul este flancat în cele patru colţuri de patru statui de vultur din calcar, ţinând în cioc câte o cunună de lauri realizată din fier forjat. Latura principală a postamentului este decorată cu stema oraşului Cluj, cea posterioară cu o placă cu inscripţie, turnată din fontă, în care sunt comemorate circumstanţele ridicării monumentului. Pe suprafeţele laterale apare câte un refief figurativ plat de o calitate remarcabilă. Pe latura principală a obeliscului se află portretul cuplului imperial, într-un medalion. Pe latura de est a postamentului este reprezentat scena sosirii caleştii imperiale prin Poarta străzii de Mijloc, în prim-planul scenei apărând un grup entuziasmat de cetăţeni şi cortegiul călăreţilor, reprezentând probabil nobilimea şi conducerea oraşului venită în întâmpinarea împăratului. Pe latura de vest apare cuplul imperial în poarta Spitalului Carolina, în cadrul unei scene în care împărăteasa îi dă de pomană unei cerşetoare, înconjurată fiind de cortegiul imperial. Figura împăratului apare într-un costum scurt în faţă şi joben, după moda specifică teritoriilor germane din perioadă. Portretul cuplului imperial este cioplit din marmură, fiind susţinut de o pereche de genii înaripate. Aceste portrete neoclasiciste, realizate în profil, evocă tipul portretelor imperiale din perioada târzie a artei romane.


Obeliscul Carolina este considerat în literatura de specialitate unul dintre cele mai reprezentative monumente publice neoclasice din Transilvania, sculptorul care a realizat reliefurile sale fiind considerat deasemenea ca fiind unul dintre cei mai renumiţi sculptori ai istoriei artei neoclasice din Austria.

 

Bibliografie selectivă
Kelemen Lajos, Az óvári emlékoszlop, în: Uő: Művészettörténeti tanulmányok. S. a. r. B. Nagy Margit, Bukarest, 1982. pp. 94-98.
Pusztai László, A kolozsvári királylátogatás emlékműve 1831-ből, în: Építés-Építészettudomány 5, 1983, 1-4, pp. 353-365.