listare

trimite prin

Biserica romano-catolică din Iosefin, Timişoara
Ultima actualizare:  2010-05-09
Autor:  Sarkadi Nagy Emese
Tradus de:  P. Kovács Klára



Date despre monument
Adresa: Str. Gen. Ion Drăgălina nr. 13.
Cod: TM-II-m-A-06132
Datare: 1772-1774

Date istorice

Comunitatea romano-catolică din cartierul Iosefin constituia iniţial filiala parohiei din centrul oraşului. Cartierul colonizat de germani, Maierele Vechi (Új Német Major) - rebotezat din 1773 Iosefin, după împăratul Iosif al II-lea - şi-a dobândit propria biserică parohială în perioada anilor 1772-1774, aceasta fiind construită probabil conform proiectelor unor arhitecţi vienezi din slujba Tezaurariatului. Biserica dedicată Naşterii Maicii Domnului fusese sfinţită în decembrie 1775. Unele menţiuni găsite în globul turnului arată că turnul original, avariat în timpul asediului din 1849, a fost demolat în 1861, în locul lui fiind clădit un turn nou, mai înalt, conform planurilor arhitectului şi consilierului local Johann von Schuster. În 1889 au avut loc noi reparaţii, când a fost schimbat şi coiful turnului. Biserica s-a restaurat între 1928-1929 şi în 1935. Cu ocazia lucrărilor din anii 1920 a fost cercetată şi cripta bisericii, care fusese utilizată începând cu anul 1774; în cursul intervenţiilor din 1935 faţadele şi poarta principală ale clădirii au dobândit aspectul lor actual, tot atunci fiind împodobite cu elemente de factură barocă şi celelalte intrări. Altarul principal realizat în spirit baroc datează din aceeaşi perioadă.

 

Iezuiţii instalaţi în centrul istoric al oraşului deţineau un imobil şi în cartierul Iosefin, pe care preşedintele administraţiei provinciale, general locotenentul br. Anton Bettwiss o cedase în 1775 parohiei romano-catolice. Această casă parohială a fost demolată însă după asediul din 1849.


Descrierea edificiului

Biserica barocă, caracterizată de dimensiuni relativ reduse şi un turn robust, ocupă o parcelă de colţ la intersecţia dintre strada Drăgălina şi Bulevardul Regele Carol I. Monumentul este format dintr-o navă de plan dreptunghiular şi un cor dreptunghiular cu muchiile teşite în exterior, dar circular în interior. Faţada principală, cea dinspre str. Drăgălina, este ritmată în registrul inferior de patru pilaştri înzestraţi cu capitel compozit. Axul din dreapta se evidenţiază printr-o nişă pentru statuie încheiată în arc semicircular, caracterizată de un ancadrament modelat din tencuială, prevăzut cu un decor baroc abundent. În axul din stânga faţadei, pandantul nişei descrise este o nişă oarbă. Poarta principală din axul central al faţadei prezintă un ancadrament dreptunghiular cu colţurile superioare evazate, încadrat într-o ediculă. Deschiderea este flancată de doi pilaştri cu capitelul compozit şi coloana decorată cu ghirlande. Pilaştrii susţin o sprânceană de cornişă curbă, profilată, decorată cu volute respectiv cu câte o urnă din piatră aşezată în dreptul pilaştrilor. În zona dintre sprânceană şi ancadramentul porţii remarcăm un cartuş evidenţiat prin volute şi un decor de factură barocă abundent, compus din motive vegetale. Inscripţia din cartuş este următoarea: „AEDIFICATUM MDCCLXXV RESTAURATUM MCMXXXV". Deasupra porţii este o fereastră cu patru lobi cu ancadramentul modelat din tencuială, decorat cu motive vegetale. Un brâu proeminent încheie registrul inferior al faţadei. Lucrările de restaurare din 1935 au afectat mai ales acest prim nivel al faţadei. Proiectele originale ale clădirii arată că iniţial, deasupra porţii dreptunghiulare, mult mai simple decât cea actuală, în locul ferestrei actuale era o nişă pentru statuie (nu pare exclus ca aceasta să fi fost mutată în cursul restaurării în axul din dreapta al faţadei actuale.) Axele laterale ale faţadei erau decorate doar cu panouri adâncite simple. Brâul neoclasic al faţadei era evidenţiat în acelaşi timp prin triglife şi metope.

 

Axul central este încununat de turnul bisericii. Faţadele acestuia sunt delimitate de pilaştri cu capitelul compozit. Pe faţada principală, nivelul inferior al turnului este marcată de o fereastră ovală încadrată de un decor abundent, compus din motive vegetale şi volute. Corpul turnului este flancat de pânze de zidărie sub formă de volute. Registrul inferior al turnului este încununat de un brâu profilat, decorat cu câte o urnă aşezată pe capetele sale, deasupra volutelor. La nivelul superior, faţadele turnului marcate prin ferestre cu închiderea semicirculară sunt delimitate tot de pilaştri cu capitelul compozit. Între soclurile pilaştrilor se desfăşoară un parapet cu baluştri. Cornişe bogat profilate, arcuite în axul de mijloc conturând orologiul încununează faţadele turnului. Acesta este surmontat de un coif piramidal.
Structura cu trei travee ale navei se reflectă şi pe faţadele laterale aproape identice. Acestea sunt ritmate de perechi de pilaştri încununaţi cu capitel compozit. Faţada dinspre Bulevardul Regele Carol I prezintă trei ferestre caracterizate de ancadramente cu colţurile evazate şi închiderea semicirculară. Bolţarul median este evidenţiat prin ornamente baroce stucate, compuse din motive vegetale, asemănătoare rocaille-urilor. Decorul din stuc de sub ferestre se constituie din volute şi ornamente vegetale. În axul din dreptul turnului a fost amenajată o uşă cu ancadramentul dreptunghiular cu colţurile evazate. Aceasta este surmontată de un cartuş baroc reprezentând o cruce, încadrat de volute şi ornamente vegetale. Deasupra cartuşului descris remarcăm o sprânceană arcuită. Faţada dinspre curte este aproape identică, excepţie constituie doar primul ax, care prezintă o fereastră mică, pătrată cu colţurile superioare evazate, surmontată de o fereastră oarbă, de formă asemănătoare celor de pe faţada dinspre bulevard. De asemenea, în axul din vecinătatea corului, pe frontul dinspre grădină a fost amenajat un portic cu acoperişul într-o apă. Corul dreptunghiular are muchiile teşite, laturile oblice fiind străpunse de câte o fereastră circulară, pe latura dreaptă dinspre bulevard remarcăm o fereastră identică cu cele de pe faţada navei, iar sub deschiderea respectivă o uşă zidită. Sacristia etajată, de plan dreptunghiular, este alipită faţadei dinspre curte a bisericii în dreptul racordării corului de navă. La parterul sacristiei a fost amenajată o uşă cu decor asemănător celei de pe faţada dinspre bulevard, respectiv şi o fereastră dreptunghiulară cu ancadramentul modelat din tencuială. Peretele etajului este străpuns de două ferestre identice cu cea de la parter.

 

Nava bisericii este acoperită cu o boltă semicilindrică ritmată de arce dublou, care se sprijină pe perechi de pilaştri care decorează câte un stâlp angajat. Stâlpii mediani, ceva mai laţi ai navei au fost împodobiţi cu câte o nişă pentru statuie. În traveea dinspre intrarea principală a navei se înalţă tribuna caracterizată de câte trei arcade organizate pe două niveluri. Arcada mijlocie, mai lată, are închiderea în formă de mâner de coş, iar cele laterale închiderea semicirculară. Arcul de triumf se sprijină pe pilaştri identici cu aceia din navă. Traveea dreptunghiulară a corului este acoperită cu o boltă semicilindrică, absida purtând o semicalotă. Etajul sacristiei comunică cu spaţiul corului printr-o fereastră încheiată în arc semicircular. Uşa sacristiei prezintă un ancadrament dreptunghiular, cioplit din piatră, cu colţurile superioare evazate. Pandantul uşii respective este ancadramentul zidit, menţionat anterior, la descrierea faţadelor.

 

Altarul principal al bisericii a fost realizat în 1935 în atelierul local al lui László Szántó. Suprafaţa construcţiei de cărămidă, de factură barocă imită marmura. Două coloane, respectiv doi pilaştri cu capitelul compozit flanchează zona centrală a altarului. Acestea susţin la rândul lor un antablament cu linia frântă încununat de un fronton. Panoul central, realizat în stilul barocului tardiv o reprezintă pe Maria cu pruncul Isus. Aceasta este încadrată de o cunună de raze aurite. Conform tradiţiei locale imaginea este o copie după Cranach realizată în Trento şi adusă la Timişoara de către Johann Matthäus Steufer, care a fost mutat în 1818 de la Tirol în funcţia de paroh al bisericii din cartierul Iosefin. Panoul descris este flancat de statui aurite, din secolul al XVIII-lea reprezentând-o pe Sfânta Ana şi pe Ioachim.

 

Cele două altarele laterale din cor sunt mult mai modeste decât altarul principal. Suprafaţa construcţiilor de cărămidă imită la rândul lor marmura. Acestea s-au păstrat probabil din mobilierul original al bisericii, făcând parte din cele cinci altare secundare care decorau iniţial interiorul lăcaşului. Unul dintre ele este dedicat Sfântului Francisc, iar celălalt Sfintei Ana, picturile au fost realizate însă probabil în secolul al XX-lea. În faţa arcului de triumf pe partea dreaptă este amplasat un altar secundar de factură romantică datând din anul 1895. Pe latura opusă remarcăm amvonul de aspect baroc, cu suprafaţa imitând marmura.

 

Cu toate că în urma repetatelor restaurări şi transformări această biserică mică din Iosefin a pierdut mult din esenţa sa barocă, nu poate concura cu edificiile însemnate ale barocului din regiunile noastre, ocupă totuşi un loc de cinste în rândul monumentelor din Timişoara. Biserica, una dintre cele mai vechi edificii ecleziastice ale oraşului, evocă acele timpuri, când înfăţişarea oraşului a fost modelată şi modificată semnificativ după exigenţele dominaţiei habsburgice.


Bibliografie selectivă
• Szekernyés János, A Temesvár-Józsefvárosi Szűz Mária születése-templom, Temesvár, 2008.


Unable to select database