listare

trimite prin

Biserica ortodoxă „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, Carei
Ultima actualizare:  2010-06-01
Autor:  Bara Júlia
Tradus de:  Dezső Éva



Date despre monument
Adresa: Str. Doina Nr. 9
Cod: SM-II-m-B-05283
Datare: 1752

Date istorice

Anul construirii: 1752. Intervenţii mai importante: 1834, 1876, 1906,1923-1925, 1965, 1980, 1983

 

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril", folosită de Biserica Ortodoxă începând din 1948 a fost construită în 1752 de către comunitatea locală a enoriaşilor greco-catolici români, în vecinătatea bisericii ridicate ceva mai devreme, de către greco-catolicii ruteni.

 

Clădirea bisericii a fost grav avariată de cutremurul din 1834, dar la scurt timp comunitatea a reparat-o. În 1876 a fost nevoie iarăşi de executarea unor lucrări de renovare pe vremea preotului Demetrius Cherecheş, respectiv în 1906 pe vremea preoţilor Romulus Marchiş, Ludovic Vida şi Vasile Terdik. În perioada 1923-1925, din cauza pericolului de incendiu, şindrila de pe acoperiş a fost înlocuită cu învelitoare de tablă, respectiv s-a introdus curentul electric în clădire.

 

În 1965 pictorul Vasile Pascu pictează pereţii bisericii, iar în 1980 se înlocuiesc geamurile ferestrelor cu vitralii colorate. În 1983, odată cu reparaţii la acoperişul bisericii, se restaurează şi iconostasul.
Lucrările efectuate în cea de a doua jumătate a secolului al XX-lea au contribuit în mare măsură la formarea aspectul actual al spaţiului interior.
 


Descrierea edificiului

Biserica amplasată pe strada Doina se află în partea sudică a terenului comun cu cea a bisericii greco-catolice, închinată tot Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.

 

Clădirea bisericii este orientată est-vest, se compune din pronaos cu o turlă, naos dreptunghiular alungit şi un altar cu absidă semicirculară. La întâlnirea naosului cu altarul se află câte o absidă laterală. Biserica este acoperită în două ape cu tablă, iar turla şi absidele au coifuri tot din tablă.
Faţadele bisericii sunt tratate simplu cu striuri orizontale de tencuială. Faţada principală vestică, organizată pe trei axe cuprinde intrarea principală din axa mediană proeminent planului faţadei precum un rezalit. Intrarea principală încheiată în semicerc cu ancadrament de piatră, este flancată de semicoloane. Deasupra intrării este o fereastră îngustă, iar nivelul navei încheiat într-o cornişă se continuă cu volumul turlei pe încă două niveluri. De nivelul inferior penetrat de goluri cu închidere semicirculară se leagă frontoanele axelor laterale. Nivelurile turlei sunt divizate de un brâu intermediar, iar ultimul nivel are pe fiecare latură câte o fereastră semicirculară şi câte un cadran de orologiu. Turla se încheie într-un coif curbat, extins cu un lanternou cu goluri înguste delimitate de colonete.
Faţadele laterale sunt articulate de lezene cu capiteluri profilate şi de ferestre cu închidere semicirculară. În axa mediană a faţadei nordice şi în peretele absidei laterale sudice se află câte o intrare secundară de formă dreptunghiulară.

 

Prin intrarea principală se ajunge în pronaosul de sub turlă. Din partea dreaptă a acestuia porneşte scara spre tribuna cu parapetul plin. Decoraţia interioară a bisericii este definită de vitraliile colorate ale ferestrelor, respectiv de picturile murale în tehnica el secco, care acoperă pereţii şi bolţile semicilindrice cu penetraţii ale interiorului bisericii.

 

Ocupând întreaga deschidere a arcului de triumf, iconostasul amplu desparte nava de altar. Iconostasul de factură barocă se compune din şiruri suprapuse de reprezentări iconografice de tradiţie bizantină încadrate de chenare traforate tripartite şi cvadripartite. Este demn de menţionat valoroasa decoraţie traforată a porţilor împărăteşti ce se deschid înspre altar, cu ornamente conţinând motive vegetale din frunze, vrejuri şi trandafiri.

 

În faţa iconostasului, în partea dreaptă este amplasat amvonul revopsit. Conform aspectului parapetului şi coronamentului se poate presupune, că provine de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Biserica ortodoxă din Carei este caracterizată de simplitatea planimetrică a faţadelor şi a spaţiului interior, iar din punct de vedere stilistic se încadrează între exemplele provinciale ale barocului.


Bibliografie selectivă
Arhitectura ecleziastică din Satu Mare. Szatmár egyházi építészete. Ecclesial Arhitecture of Satu Mare, Red.: Szőcs Péter Levente, Satu Mare, 2007.
Asztalos György, Nagy -Károly rendezett tanácsú város története 1848-ig, Debrecen, 2004.
Szatmár vármegye, Magyarország vármegyéi és városai, Szerk. Borovszky Samu, Budapest, 1908.
Silaghi, Augustin Dorel, File din istoria oraşului şi cultelor din Carei, Carei, 2004.


Unable to select database