listare

trimite prin

Biserica evanghelică, Chiraleş
Ultima actualizare:  2011-03-08
Autor:  Bordás Beáta
Tradus de:  Bordás Beáta



Date despre monument
Adresa: str. Principală nr. 215.
Cod: BN-II-m-B-01629
Datare: 1907–1908

Date istorice

Satul Chiraleş e situat pe malul stâng al râului Şieu, la 46 km depărtare de localitatea Dej. În vecinătatea satului a avut loc faimoasa bătălie de la Cserhalom (1070), între oştile regelui Salomon şi cea a cumanilor.

 

Satul este atestat în documente pentru prima dată în anii 1332–37, când parohul Albert al satului Kyrelis a plătit 2 parale ca dijma papală. În perioada reformei comunitatea bisericii medievale, construită pe un deal din apropierea satului, a trecut la religia luterană. Principalele informaţii istorice despre soarta bisericii în secolele următoare, sunt din anii 1692 şi 1787, când edificiul a fost reparat.
Contele Lajos Bethlen a luat în posesie moşia din Chiraleş în anul 1803, când a şi început construirea unui castel, chiar pe dealul unde se afla biserica medievală. Prealabil lucrărilor de construcţie, contele a dărâmat casele saşilor din zona bisericii. Locuitorii au fost mutaţi în case noi, pe aşa-numită „uliţa saşilor” (actuala stradă principală a satului). Castelul Bethlen a fost finalizat după anul 1808, iar parcul castelului a fost amenajat în jurul bisericii medievale.

 

 

În 1847 Lajos Bethlen a finanţat mărirea şi renovarea bisericii lutherane, lucru pe care o menţionează în autobiografia sa: „mica capelă a mănăstirii ioanite construită cu multe secole în urmă, pe cea mai înaltă culme a frumosului meu parc, am înfrumuseţat-o din vechea sa formă gotică”. Biserica reconstruită a fost sfinţită în anul 1848, în prima duminică a lunii octombrie. În ciuda a mai multor reparaţii, în 1889 clădirea deja se afla la marginea prăbuşirii.

 

Biserica medievală a fost o biserică-sală mică, cu plan rectangular, fără turn, acoperită cu şindrilă. Portalul de vest simplu, în stil romanic se asemăna cu portalul bisericilor săseşti din satele Harina, Şieu-Măgheruş şi Lechinţa. Acest portal a putut fi sculptat cel mai devreme în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Deasupra portalului romanic se afla o fereastră gotică cu muluri flamboiante. Faţada principală a fost străpunsă de ferestre cu mulură neogotică, deschise cu ocazia reconstrucţiei din 1847. Clopotniţa, cu clopote din primii ani ai secolului al XVII-lea, era situată în apropierea bisericii. Aceasta, a fost mutată în anul 1811 în „Uliţa saşilor”. Tradiţia locală susţine, că turnul a fost mutat datorită faptului că sunetul clopotelor deranja familia contelui.

 

În 1889, comunitatea evanghelică a hotărât construirea unei noi biserici. Au început strângerea unui fond pentru construcţie: pe parcursul anilor 1903 şi 1904 diferite persoane particulare au donat în total 200 de mii de cărămizi, iar cu doi ani mai târziu a fost stabilit şi locul bisericii. În 1906 comunitatea evanghelică a cumpărat terenul actual din „Uliţa saşilor”, şi proiectele bisericii au fost elaborate de arhitectul bistriţean Rudolf Adleff. Licitaţia pentru executarea contrucţiei din anul 1907 a fost câştigată de antreprenorul Michael Huss, tot din Bistriţa. Construcţia a început în acelaşi an, la data de 31 mai şi a fost terminată în 27 mai 1908, cheltuielile fiind de 27.443 coroane. Biserica medievală a fost demolată şi pietrele ei au fost refolosite în construcţia noii biserici. Friedrich Teutsch, episcopul evanghelic din Transilvania a inaugurat biserica pe data de 23 iulie 1909.

 

În 1944 comunitatea săsească a părăsit satul. La ora actuală biserica se află într-o stare degradată, nu se mai ţin slujbe în ea. Orga bisericii, construită de firma Wegenstein a fost vândută în 1978 la Oradea. Dintre piesele de mobilier iniţiale mai lipseşte cristelniţa, a cărui soclu a fost datat cu următoarea inscripţie: „Donavit C[omes] L[udovicus] B[ethlen] 1847”.


Descrierea edificiului

Biserica se situează în mijlocul localităţii, lângă strada principală a satului, cu faţada vestică perpendiculară pe stradă. În dreapta bisericii se află parohia evanghelică, ale cărei ferestre reiau formele ferestrelor în arc frânt ale bisericii.

 

Biserica-sală de mari dimensiuni a fost concepută în stil neogotic. În mijlocul faţadei vestice se află un turn ieşit în rezalită, iar pe colţul sudic al faţadei e ataşat un turn de scări. Navei i se alătură corul poligonal alungit, flancată la sud de o sacristie.

 

Faţada de vest este asimetrică, axa sa centrală este dominată de turnul cu plan rectangular, care este articulat în patru nivele prin brâuri. Portalul de intrare se află în axa turnului, fiind încadrată între două colonete, peste care se rezemă o cornişă decorată cu motive triunghiulare şi dinţate. Timpanul portalului în arc frânt are un ancadrament cu ambrazură, iar frontonul său este decorat cu o fereastră circulară oarbă cu chenar din tencuială. Nivelul de mijloc al turnului e străpuns de două ferestre: fereastra de jos cu ancadrament rustic este o fereastră geminată încadrată într-un arc frânt. Deasupra acesteia se află o fereastră des-întâlnită în construcţia bisericii, o fereastră îngustă dreptunghiulară. Pe ultimul nivel al turnului se află o fereastră geminată arcuită, iar deasupra acesteia e suprafaţa adâncită a ceasului. Turnul-clopotniţă e flancat dinspre sud de un turn de scări scund, cu plan circular, prevăzut numai cu două ferestre dreptunghiulare. La nord de turnul din mijlocul faţadei sunt două ferestre, una dreptunghiulară, iar deasupra ei una circulară cu ancadrament simplu din tencuială. Faţada vestică este delimitată de două contraforturi perpendiculare pe suprafaţa ei.

 

Faţada de nord a bisericii este articulată cu cinci contraforturi treptate, şi în cele patru axe ale faţadei pe nivelul inferior sunt dispuse ferestre geminate cu închidere dreaptă, iar pe nivelul superior se află câte o fereastră simplă circulară. În fiecare axă cornişa de sub acoperiş e ornamentată cu cinci console.
Corul este mai îngust şi mai scund decât nava bisericii, fiind articulat de un brâu, deasupra căruia pe cele trei laturi ale închiderii sunt ferestre circulare. Colţurile corului şi a sacristiei sunt marchate cu colţari de zidărie.

 

Sacristia e lipită de peretele sudic a corului, intrarea se face printr-un portal dreptunghiular care se află în peretele sudic al clădirii. Peretele sudic al navei e ranforţat prin cinci contraforturi, iar orizontal e articulat printr-un brâu masiv. Deasupra brâului sunt deschise ferestre largi în arc frânt, cu ancadramente rustice care pornesc de la nivelul impostei. Pe latura sudică a navei se află un portal secundar cu închidere dreptunghiulară.

 

Nava şi corul sunt boltite cu boltă cu penetraţii, care se rezemă pe o cornişă pe linia pornirii arcurilor ferestrelor. Pe latura vestică şi estică penetraţiile în arc frânt sunt compuse din trei arcuri. Subsolul turnului e boltită cu boltă în cruce.


În interior tribunele sunt amenajate pe lungimea pereţilor de vest şi nord, amvonul stă în colţul sud-estic al navei, iar în cor se află două strane şi altarul de dimensiuni considerabile.
Cea mai importantă piesă a mobilierului este altarul neogotic, proiectat şi realizat de către Stefan Römischer din Wallendorf în anul 1909. Altarul din lemn e vopsit în culorile alb şi albastru, iar o mare parte a suprafeţelor e aurită. Statuia din gips a lui Hristos binecuvântând este plasată în centrul altarului, în mijlocul unei arhitecturi care imită o nişă în ar frânt. Corpul altarului este împodobită cu o plastică bogată cu diverse motive neogotice: vimperga, fiale, motive cvadrilobate, coloane cu capiteluri cu croşete, coloane în torsadă, muluri.

 

Amvonul neogotic a fost proiectat în 1908 de Walter Schuster din Bistriţa, şi a fost cioplit în lemn de Pál Délczeg. Inscripţiile de pe corpul amvonului amintesc pe Martin Weber şi Georg Wächter ca donatori ai amvonului. Motivele principale în decorul neogotic al amvonului sunt arcadele oarbe arcuite şi florile stilizate cvadrilobate.

 

Biserica, din cauza nefolosirii, se ruinează treptat; de exemplu peretele vestic e străpuns de mai multe crăpături adânci, dar în starea cea mai deplorabilă se află sacristia. Fragmentele mulurilor gotice medievale ale vechii biserici sunt împrăştiate în sacristie. Comunitatea evanghelică păstra şi un potir medieval, cu inscripţia „Maria 1495 Jesus”, expus în anul 1913 în Muzeul de Arte Decorative din Budapesta, cu ocazia unei expoziţii despre potirele medievale din Transilvania.

 

În turnul bisericii se află două clopote, care au fost turnate în 1908, respectiv 1926.
Biserica din Chiraleş e una dintre acele biserici neogotice transilvane de la începutul secolului XX, care imită unele detalii întâlnite în arhitectura mănăstirii cisterciene din Cârţa. Elementele arhitecturale care se inspiră din activitatea acestui atelier sunt ferestrele circulare care străpung pereţii corului şi consolele plasate sub cornişa edificiului. Se poate presupune că arhitectul Rudolf Adleff s-a inspirat din soluţiile similare ale bisericii minorite din Bistriţa (actuala biserică ortodoxă). Caracterul neogotic al clădirii este mai accentuat pe faţadele sale exterioare, în interiorul bisericii atmosfera goticului fiind evocată mai degrabă de mobilierul său neogotic.


Bibliografie selectivă
Hermann Fabini, Atlas der siebenbürgisch-sächsischen Kirchenburgen und Dorfkirchen, Band I, Heidelberg, 2002, pp. 415–417.
Johrend, Johann, Heimatbuch Kyrieleis in Nordsiebenbürgen, Thaur bei Innsbruck, 1995.
Kádár József (red.), Szolnok-Doboka vármegye Monográphiája, IV, Dés, 1901, pp. 311–327.
Rauh, Johann, Kyrieleis, In: Siebenbürgisch-sächsische Hauskalender, Jahrbuch 15 (1970), pp.120–144.
Vătăşianu, Virgil, Istoria artei feudale în Ţările Române, I, Bucureşti, 1959, p. 86.
Lukinich Imre, A bethleni gróf Bethlen család története, Budapest, 1927, p. 535.
Gróf Bethlen Lajos önéletírása, In: Makkai László (red.), Erdély öröksége, Erdélyi emlékírók Erdélyről, X, Két ország ölelkezése (1791–1867), Budapest, 1942, pp. 1–51. (36.)


Unable to select database