listare

trimite prin

Biserica evanghelică, Cluj-Napoca
Ultima actualizare:  2010-05-14
Autor:  Mihály Melinda



Date despre monument
Adresa: Str. Regele Ferdinand 2.
Cod: CJ-II-m-B-07306
Datare: 1816 - 1829

Date istorice

Ideile reformei lutheriene apar pentru prima oară în oraşul Cluj pe parcursul anului 1544, când după moartea ultimului pleban catolic Adrian Wolphard, este ales preot al localităţii tânărul Gáspár Heltai, cel care în perioada studiilor sale din Wittenberg a devenit deja adept al noilor idei. Aceste idei au fost acceptate şi de membrii comunităţii, şi ca urmare biserica din piaţa centrală a oraşului a fost folosită până în anul 1558 de către lutherani. În acest an cei doi preoţi, Heltai şi Ferenc Dávid aderă la calvinism, iar într-o a doua fază la unitarianism. Comunitatea lutherană din oraş a reuşit să supravieţuiască datorită sprijinului moral şi demografic al comunităţilor lutherane săseşti din Transilvania şi din Ungaria Superioară, la sfârşitul secolului al XVII-lea această comunitate clujeană devenind tot mai numeroasă. Idea formării unei parohii de sine stătătoare a devenit realizabilă tot în această perioadă. Au început o serie de demersuri în acest sens, încă în 1694, încoronate cu succes, peste 2 ani, datorită sprijinului acordat de prim-preotul oraşului Sibiu, Isac Zabanius. Pentru nevoile spirituale ale noii parohii în anul 1698 comunitatea lutherană din Cluj a cumpărat casa lui Gabriel Literati de la începutul străzii Maghiarilor (astăzi 21 Decembrie, partea estică a parcelei Episcopiei Lutherane). În această casă au amenajat oratoriul bisericii lutherane, fapt subliniat şi prin construcţia în anul 1700 a unui turn peste casa respectivă.

 

Peste o sută de ani, micul oratoriu a devenit neîncăpător pentru comunitatea lutherană din oraş. Primele informaţii despre construirea unei noi biserici avem din anul 1783, când printr-o cerere adresată bisericii reformate preotul bisericii, Johann Schmidt solicită cedarea parcelei actualei biserici, aflată în proprietatea lor, prin cumpărare sau schimb. Dorinţele formulate în această cerere se vor materializa numai peste 20 de ani, în anul 1803 biserica evanghelică cumpărând cu suma de 6000 de forinţi parcela amintită. Pentru strângerea acestei sume, şi a celei necesare construirii noului edificiu, membrii bisericii organizează încă din 1801 mai multe acţiuni ce vizau colectarea unor donaţii, dar fără rezultatul sperat, astfel începerea lucrărilor fiind în repetate rânduri amânată. Impulsul decisiv în strângerea fondurilor necesare şi în demararea lucrărilor, îl joacă noul preot al comunităţii Martin Liedemann, venit din regiunea Zips în Cluj. Prin eforturile lui hotărâte a fost posibilă aşezarea, în condiţii festive, a pietrei de temelie a bisericii în ziua de 29 mai 1816.

 

Construirea bisericii durează pînă în anul 1829, cu întreruperi în anul 1822, pentru construirea sa fiind folosite şi materialele din demolarea Turnului circular, aflat la nord de turnul de poartă al străzii 21 Decembrie. Pe lângă cei doi meşteri principali, arhitectul Georg Winkler şi dulgherul Christian Kiermayer, documentele aflate în arhiva bisericii, consemnează şi participarea a mai multor meseriaşi clujeni. Tâmplarul Gottfried Schneider a fost însărcinat cu execuţia tâmplăriei altarului principal, cu excepţia elementelor de sculptură, pe care au vrut să fie făcute de către un sculptor pestan sau vienez. Pictura altarului principal a fost donată de către Daniel Slaby, curatorul bisericii, şi soţia sa Eleonora Lassgallner. Autorul acestei picturi este pictorul de origine italiană Giovanni Gentiluomo (1809-86), un pictor format în mediul academic vienez. El a activat în prima jumătate a secolului al 19-lea în Cluj, ca pictor şi profesor de desen şi muzică.

 

Amvonul bisericii a fost executat de tâmplarul Lukas Hoch, din materialul donat de colegul său de breaslă, Gottfired Schneider. Pe tribuna noii biserici a fost amplasată orga din 1697, adusă din vechiul edificiu de cult al comunităţii.

 

Primele transformări ale edificiului, terminat în anul 1829, au loc deja la începutul anilor 1840. În 1841 vechea orgă a fost vândută bisericii reformate din Dumbrava (jud. Cluj), şi în locul acesteia constructorul de orgi braşovean Heinrich Maywald va construi una nouă. Pentru această nouă orgă în 1844 vor amplifica şi tribuna iniţială după proiectele aceluiaşi Maywald. În anul 1913 orga Maywald a fost vândută Teologiei Protestante din Cluj, şi în locul lui a fost construită orga actuală de către firma Walker din Ludwigsburg (Germania).

 

Altarul şi ambianţa sa a fost repictată şi reaurită în anul 1894. Marea lustră a interiorului bisericii a fost comandată în anul 1895, în memoria fostului curator a bisericii György Hintz.

 

La începutul secolului XX. au loc mai multe renovări ale bisericii, dintre acestea cea mai importantă fiind cea din 1914, când arhitectul Károly Reményik supraînalţă turnul bisericii cu 4 metri, şi a amenajat în interiorul turnului o structură din fier pentru susţinerea clopotelor.

 


Descrierea edificiului

Biserica evanghelică din Cluj-Napoca se situează pe o parcelă de colţ de la intersecţia bulevardului 21 Decembrie şi a străzii Regele Ferdinand, cu faţada principală şi cea vestică vizibilă şi dinspre piaţa centrală a oraşului. Edificiul este orientat nord-sud, are un plan de biserică-sală, cu un cor simplu, cu închidere dreptunghiulară, şi o sacristie alipită părţii estice a corului.

 

Faţadele bisericii sunt articulate de un soclu placat cu plăci de calcar, pilaştri dublaţi, cu capiteluri ionice, care susţin un antablament tripartit clasic, cu arhitravă, friză şi o cornişă cu mai multe retrageri succesive. Pilaştrii se sprijină pe o bază înaltă. Elementul marcant al faţadei principale este turnul, ridicat deasupra tribunei vestice. Prezenţa lui este accentuată de rezalitul faţadei principale, marcată în linia cornişei printr-un fronton cu închidere în segment de cerc. În acest fronton apare o inscripţie cu litere anticva: PIETATI (Pietăţii). Rezalitul primeşte un rol mai marcant şi datorită deschiderilor practicate, care au o decoraţie mai accentuată decât cele de pe faţadele laterale. Intrarea centrală a bisericii are o deschidere dreptunghiulară, încălecată de o cornişă orizontală, sprijinită de câte două console cu profil curb. Cornişa la rândul ei susţine o balustradă, cu baluştri proeminenţi, formaţi după tiparele arhitecturii baroce. Această balustradă ţine de înalta fereastră cu închidere semicirculară a rezalitului, prevăzută cu un fronton format dintr-o asiză orizontală şi un segment de cerc. Două ferestre de aceiaşi formă şi dimensiune, prevăzute însă cu o simplă cornişă orizontală, sunt dispuse în câmpurile laterale ale faţadei. În timp ce fereastra rezalitului are un ancadrament continuu, în cazul celorlalte două ferestre arcurile semicirculare pornesc de pe imposte, şi suprafaţele de sub ferestre au fost decorate cu panouri adâncite. Sub cele două ferestre laterale se deschid două ferestre mai mici, ce au forme tipice arhitecturii neoclasice, fiind simple deschideri semicirculare. Cele două laturi ale turnului cu două nivele ieşite deasupra navei, sunt prevăzute cu frontoane triunghiulare, a căror colţuri sunt marcate prin postamente ce susţin câte o urnă. Primul nivel al turnului are o tratare în rustica, şi este străpuns în faţada principală de o fereastră circulară situată într-un plan rectangular plat şi uşor retras, iar nivelul al doilea are pereţii articulaţi în flancuri cu pilaştri cu capiteluri compozite, între care se deschid ferestre semicirculare cu balustradă decorată cu un motiv de panglici împletite.

 

Faţada laterală de vest a clădirii, dinspre strada Regele Ferdinand este compus din 4 axe, articulate tot de pilaştri masivi pe baze înalte, de această dată geminate, şi de ferestre semicirculare prevăzute cu imposte. Ferestrele acestei faţade se deschid în mari suprafeţe adâncite. Un elegant element de factură barocă al acestei faţade este racordul curbat dintre pereţii navei şi al corului.
Pe baza descrierii faţadelor se poate afirma, că plastica exterioară a bisericii evanghelice din Cluj, are în ansamblu un caracter baroc, cu o serie de elemente ale arhitecturii ecleziastice a barocului târziu transilvan, dar pe lângă acestea apar şi câteva detalii specifice arhitecturii neoclasicismului(de ex. ferestrele semicirculare ale faţadei principale). Aceeaşi dominanţă a arhitecturii perioadei anterioare se observă şi în ceea ce priveşte sistemul structiv şi organizarea spaţiului interior. Partea sudică a interiorului este marcat de tribuna susţinută de doi stâlpi masivi, cu secţiunea pătrată, ce servesc de asemenea ca şi bază a turnului. Pe sub trei arcade în formă de mâner de coş se pătrunde în nava bisericii, în capetele şi în centrul căreia pereţii sunt articulaţi cu picioare masive de zidărie, arcuite înspre interior, împodobite, la rândul lor, cu pilaştri geminaţi pe baze înalte, cu capiteluri ionice. Pilaştrii susţin arcuri semicirculare turtite, şi arcuri dublouri dintre cele două travee ale navei, boltite cu calote eliptice transversale. Configuraţia şi plastica pilaştrilor şi forma de boltire se regăsesc şi în cor, dar cu proporţii mai reduse.

 

Tribuna vestică a edificiului a fost construită în două faze succesive. Într-o primă fază biserica a avut o tribună zidită, de dimensiuni mai reduse. Această tribună susţinută în centru de cei doi stâlpi masivi sus amintiţi, iar pe laturi de stâlpi adosaţi, se deschidea dinspre navă pe înălţimea a două nivele cu trei arcade în formă de mâner de coş, şi. Această tribună are o serie de elemente specifice arhitecturii baroce: astfel, faţada tribunei deasupra arcului central are o rezolvare arcuită, iar cele trei arcuri superioare au fost decorate cu festoane aurite pornite dintr-o volută decorată cu frunză de acant. Într-o fază ulterioară construcţiilor, la începutul anilor 1840, tribuna originală a fost amplificată printr-o tribună neoclasică, construită din lemn. Aceasta are un plan în formă de U, a cărei laturi se întind pe lungimea primei travee a navei. Structura tribunei, formată dintr-un antablament doric, decorat cu triglife, peste care se află un parapet din lemn cu suprafeţe adâncite, este susţinută de 8 coloane dorice din piatră.
Biserica evanghelică din Cluj păstrează aproape integral mobilierul executat în perioada construcţiei acestei clădiri, cele mai importante exemple ale acestuia fiind altarul, amvonul, cele două strane ale corului şi băncile. Aspectul actual al interiorului este dominat de culoarea albă a mobilierului, variat de o serie de elemente decorative aurite.

 

Altarul bisericii prezintă o suprastructură neoclasică, formată dintr-o construcţie din lemn, susţinută de câte două perechi de coloane corintice sprijinite pe baze înalte, ce susţin un antablament. Partea centrală a altarului cu imaginea în pictură de ulei a lui Isus în Grădina Getsemani, iese în rezalit, fiind accentuată şi de timpanul susţinut de coloane. Deasupra acestui rezalit se înalţă un fronton treptat, susţinut, pe cele două laturi, de console, şi încheiat în segment de cerc. Partea centrală al acestui fronton este decorată, pe un fundal albastru, cu motivul razelor aurite, şi de un feston cărnos. Pe cele două laturi ale frontonului, apar câte două urne, din care ies flăcări, iar pe vârful frontonului se află o serie de elemente simbolice. Pe o ramură de palmier şi de olivă(simbolurile martiriului şi a mântuirii) apare crucea simbolizând Credinţa, şi ancora Speranţei, în centrul acestei compoziţii fiind amplasată o carte (Biblia) şi potirul, ce trimite la mântuirea prin jertfele lui Isus. Tema prezentată pe pictura altarului este una dintre cele mai răspândite teme ale altarelor bisericilor evanghelice, în acest caz fiind prezentată cu o serie de elemente specifice picturii începutului secolului al XIX-lea: figura lui Isus este pictată după canoanele picturii renaşterii târzii italieneşti, iar cea a îngerului prezintă proporţiile zvelte ale picturii neoclasice europene. Fundalul scenei, dominat de contrastul dintre lumină şi umbră, este deasemenea un element des întâlnit în pictura europeană a neoclasicismului târziu.

 

Amvonul se află pe stâlpul estic al arcului de triumf, având o intrare, prevăzută cu un portal de factură empire, dinspre sacristie. În timp ce în cazul amvonului proporţiile şi decoraţiile reiau formele baroce, ca arcuirea parapetului, cornişa decorată cu frunze de la baza parapetului, în cazul coronamentului devin mai prezente elementele limbajului neoclasic (cornişele din ove, vîrful decorat cu frunze de acant).


Cele două strane, amplasate pe cele două laturi ale corului, sunt importante exemple ale mobilierului bisericii. Ambele au un spate flancat de coloane toscane, fiind suprafaţa dintre ele şi a faţei stranelor decorată cu panouri adâncite.

 

Interiorul bisericii păstrează o serie de plăci funerare sau comemorative, legate de diferite personalităţi ce au jucat un rol important şi în viaţa comunităţii. Din vechiul oratoriu au fost aduse în noua biserică două epitafuri din piatră, încastrate în peretele vestic al primei travee sudice a navei. Ambele sunt epitafuri ale unor ofiţeri ai garnizoanei clujene (comandantului garnizoanei clujene Johann Fabian baron de Gladis, mort în 1750, şi Leopold von Frankendorff, mort în 1772), şi prezintă aceleaşi forme dreptunghiulare terminate într-o tipică formă arcuită barocă, cu volute la vârf, suprafeţele lor fiind dominate de prezenţa unei inscripţii şi a blazonului celui defunct. Dintre plăcile comemorative ale bisericii cea mai importantă este cea referitoare la preotul Martin Liedemann, cel care a jucat un rol hotărâtor în construirea noii biserici. Placa, confecţionată din mai multe componente din metal, probabil din alamă, este amplasată pe peretele vestic al primei travee nordice a navei.


Cea mai veche piesă a mobilierului este cristelniţa barocă din piatră din anul 1721, care are o structură formată dintr-o bază prismatică, un nod accentuat şi un bazin tipic baroc, decorată în formă de scoică. Cristelniţa posedă un capac confecţionat din alamă, peste acest capac fiind fixată grupul statuar al botezului, o plastică barocă de o calitate apreciabilă.

 


Bibliografie selectivă
Nagy Margit, Stílusok, művek, mesterek. Művészettörténeti tanumányok, Bukarest, 1977. 259.
Gaal György, Magyarok utcája. A kolozsvári egykori Bel- és Külmagyar utcák telkei, házai, lakói, Kolozsvár, 1995. (Erdélyi Tudományos Füzetek 221.)
Jakab Elek, Kolozsvár története, vol. III. Budapest, 1888, 376-379.
Jászay Károly, Adatok a kolozsvári ág. h. ev. egyházközség történetéhez, Cluj-Kolozsvár, 1934.
Jászay Károly, Magyar luteránus megmozdulások Cluj-Kolozsváron (1798-1861), Cluj-Kolozsvár, 1937.
Kelemen Lajos, Művészettörténeti tanulmányok, Bukarest, 1982, 154.
Lőwy Dániel-Demeter V. János-Asztalos Lajos, Kőbe írt Kolozsvár. Emléktáblák feliratok címerek, Kolozsvár, 1996, 119-124.
Schaser, Johann Georg, Das Wiederaufleben der evang. Luther. Kirche zu Klausenburg, In: Archiv des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, 1846. 1. 53-57.
Ţoca, Mircea, Clujul baroc, Cluj-Napoca, 1983, 126-128.


taguri

mănăstire,

Discuţie

imagini

includere într-o altă pagină