listare

trimite prin

Biserica Solomon, Gherla
Ultima actualizare:  2012-06-16
Autor:  Pál Emese
Tradus de:  Éva Dezső



Date despre monument
Adresa: str. Cloşca nr. 171
Cod: CJ-II-m-B-07644
Datare: 1723–1724

Date istorice

Biserica Solomon este cea mai veche biserică armeano-catolică din Transilvania, totodată prima biserică de piatră din Gherla, construită între anii 1723 şi 1724 cu hramul Buna-Vestire. Documentul care atestă ctitoria datează din 1729, şi a fost scrisă în limbile latină şi armeană, conform căruia biserica de piatră cu trei altare a fost ridicată pe cheltuiala proprie a lui Solomon, fiul lui Todor Simai, jude primar şi soţia sa Szirma, împreună cu fratele său Bogdan (Asvatur) şi soţia acestuia Ulchathun. Altarul principal a fost dedicat Buna-Vestirii, altarul sudic Sfintei Treimi, iar cel nordic Sfântului Grigore Iluminatorul. Lângă biserică s-a mai construit „un turn potrivit pentru clopote", care „atinge biserica", iar toate au fost înconjurate de un zid de piatră. S-a ridicat şi o capelă pentru cinstirea Sfintei Cruci, şi s-a delimitat locul pentru cimitir. Solomon Simai indică în documentul de instituire suma de 2500 de forinţi pe care îi donează bisericii, cu condiţia ca din dobânzile acesteia, în anume zile ale săptămânii, la anume altar să se ţină slujbe pentru mântuirea sufletului său şi a familiei sale. Neavând urmaşi, lasă biserica fratelui său, consilierul Grigore Simai şi urmaşilor acestuia.

 

 


Întemeierea bisericii este imortalizată de mai multe inscripţii, dintre care una pe placa de piatră amplasată pe faţada vestică a turnului, scrisă în limbile latină şi armeană: Salamon et / Bogdany Tho / dor fratreS geR / mani uXORES eOrU[M ]/ Szirma et IulIanA / erexerunt propriIS / sumptibus hoc d[edi] / catA anunciataE Mariae V[irginis] b[eatae] Templu[M] ANNO 1724 (Solomon şi Bogdan Todor fraţi gemeni, împreună cu soţiile Szirma şi Iulia, pe cheltuiala proprie au ridicat această biserică în 1724 în cinstea Buna-Vestirii), alta sub fresca din cor din anul 1901, scrisă în limba armeană (în traducere: Această biserică a fost construită de Solomon şi Bogdan Simai în 1723, s-a renovat în 1751, 1797, 1841, 1899). Cercetarea atentă a racordării dintre biserică şi turn indică faptul că nu au fost construite simultan. Probabil cu câţiva ani după realizarea navei şi a corului s-a anexat la clădire şi turnul, care conform documentului amintit a fost terminat în 1729. Cu ocazia construirii turnului s-a amplasat şi ancadramentul intrării principale, un portal gotic târziu, cumpărat din Unguraş. Ancadramentele renascentiste din navă şi sacristie, având lintelul decorat cu denticuli, precum şi placa comemorativă de pe faţada principală se pare că sunt lucrări de pietrărie ale unor meşteri din anturajul lui David Sipos.

Congregaţia Sfânta Ana, înfiinţată în 1729 pentru femeile armene evlavioase, în 1732 a construit o capelă pe partea dreaptă a bisericii. La început capela avea intrare separată, mai apoi s-a deschis o intrare dinspre biserică. În capelă s-a aşezat un altar dedicat Sfinţilor Ana şi Ioachim.


După renovările din 1751, 1797, 1841, pe vremea protopopului canonic Lukács Bárány, în 1899 a avut loc o restaurare mai amplă. Cu această ocazie, în partea opusă a capelei Sfânta Ana s-a ridicat o capelă dedicată Sfântului Grigore Iluminatorul. S-au înlocuit vechile altare, şi Antal Szirmai a executat şi picturile murale ale bolţilor. Restaurări mai recente au avut loc în 1960 şi în 1992, acestea fiind comemorate pe plăcile de marmoră amplasate în interiorul bisericii.


Descrierea edificiului

Biserica Solomon este amplasată pe latura estică a unei piaţete aflate la est de piaţa centrală a oraşului. Clădirea relativ simplă a bisericii este caracterizată de prezenţa unei mixturi stilistice proprii. La construirea bisericii, armenii stabiliţi doar de câteva decenii în Transilvania s-au ghidat după modelul bisericilor gotice târzii. Conform acestora biserica se compune din turn, navă şi cor cu închidere poligonală. Pe latura nordică s-a construit o sacristie de dimensiuni reduse. Capelele laterale adosate pereţilor de nord şi de sud ai navei au închidere semicirculară.

 

Colţurile turnului de bază pătrată sunt accentuate de lesene, iar pe orizontală este articulat de trei brâuri. Turnul este penetrat de două ferestre semicirculare sub brâul median mai puternic, respectiv deasupra acestuia de o fereastră tot semicirculară. Între ferestrele inferioare, într-o nişă cu încheiere trilobată este amplasată placa comemorativă a edificării bisericii, înconjurat de un chenar decorat cu frunze de acant cioplite în piatră. Pe laturile sud, nord şi est ale turnului sunt goluri numai la ultimul nivel. Cornişa turnului este curbată la mijloc în formă de semicerc pe fiecare latură, deasupra micilor cadrane orare. Partea inferioară a coifului de turn este convexă, se încheie într-o piramidă cu laturi curbe. De o pare şi alta a turnului, semifrontoane penetrate de ferestre semicirculare fac legătura cu faţada navei. Portalul gotic târziu amplasat la intrarea de sub turn este cea mai grăitoare dovadă a tendinţei conştiente de aliniere la tradiţiile locale ale arhitecturii bisericeşti. Portalul sculptat în piatră, decorat cu baghete încrucişate denotă provenienţa acestuia de la sfârşitul secolului al XV-lea sau începutul secolului al XVI-lea. Portalul este flancat de două statui în stil baroc matur reprezentând papa Sfântul Silvestru şi Sfântul Grigore Iluminatorul, postate pe piedestale de factură barocă. Pe partea dreaptă a intrării se află statuia Sfântului Grigore Iluminatorul în veşminte episcopale, dar lipsesc mâinile şi o parte din picioarele statuii. În mod similar s-au rupt şi ambele mâini ale papei Silvestru. Îmbrăcămintea bogat ornamentată a personajelor este minuţios sculptată în cele mai mici detalii. Este posibil ca autorul statuilor să fie unul dintre membrii şantierului organizat la mijlocul secolului al XVIII-lea pentru construirea bisericii din centrul localităţii.

 

Faţadele capelelor laterale sunt penetrate de câte o fereastră semicirculară, pe lângă care sunt amplasate plăci inscripţionate în limba armeană, iar în cazul capelei nordice o uşă dreptunghiulară înzidită cu ancadrament de factură renascentistă târzie, purtând un bolţar. Faţadele navei sunt articulate de contraforturi scunde, pe latura sudică se găsesc două, iar pe cea nordică trei ferestre cu încheiere semicirculară.

 

Intrând prin porticul principal se ajunge sub turn, de unde se deschide în navă o uşă cu ancadrament renascentist târziu cu lintelul decorat cu denticuli. În zona centrală a lintelului, pe un scut heraldic apare monograma IHS, respectiv 1723 urmat de literele armene Ս Ռ Մ Ն (S Gh M N) care sunt consoanele numelui Solomon (ՍՈՌՈՄՈՆ - Soghomon), astfel acestea se referă la anul şi ctitorul bisericii.

 

Nava, corul şi capelele sunt acoperite cu bolţi cilindrice cu penetraţii, sprijinite de pilaştrii. Tribuna vestică este construită pe patru pilaştrii cu secţiunea pătrată, determinând o arcatură cu trei deschideri, peste care se întinde o cornişă şi parapetul zidit al tribunei. Pilaştrii sunt decoraţi cu lesene evazate la partea superioară, în dreptul cărora, pe parapet apar lesene imitând pilaştrii scunzi. Spaţiul navei este delimitat spre cor de un arc triumfal de formă semicirculară. Pe peretele nordic al corului, deasupra uşii sacristiei cu ancadrament cu denticuli asemenea celui de la uşa navei, se află o pictură murală cu întemeietorii bisericii, realizată de Zakariás Gábrus în 1842. Pictorul a reprezentat patru figuri rugându-se în poziţie îngenunchiată. Bărbatul din partea stângă este mai vârstnic, puţin chel şi poartă haine roşii, bărbatul din partea dreaptă este mai tânăr, cu părul negru lung şi poartă haine albastre. Amândoi apar în veşminte nobiliare caracteristice Transilvaniei, precum şi cizme roşii lungi. În spatele lor apar soţiile cu năframe. Între cei doi bărbaţi, în fundal apare silueta bisericii Solomon. Turnul bisericii din imagine are un coif baroc elegant, diferit de cel actual, ceea ce denotă faptul că originar biserica avea un coif asemănător, învelit cu şindrilă. În registrul superior al picturii murale răzbate printre nori pe jumătate figura lui Cristos în haină roşie şi mantie albastră.

 

În prezent biserica are trei altare, a căror decoraţie în imitaţie de marmoră este asemănătoare. Construcţiile clasicizante ale altarelor au mănunchi de pilaştrii la colţuri, susţinând un fronton semicircular traforat, tabernacolul este încheiat cu fronton triunghiular. În cazul altarelor laterale locul tabernacolului este ocupat de ornamente baroce. Tabloul principal al altarului principal reprezintă Buna-Vestire, altarul lateral nordic poartă scena educaţiei Mariei, iar pe cel sudic apare evanghelistul Matei. Pictura altarului sudic este semnată de Anton Szirmai, însă probabil tot el a pictat la sfârşitul secolului al XIX-lea şi celelalte tablouri. În navă, lângă intrarea în capela nordică, ataşat de un pilastru este amplasat amvonul de lemn pictat şi poleit, datat la mijlocul secolului al XVIII-lea. Coronamentul poligonal al amvonului, pe antablamentul deasupra cornişei poartă un citat dintr-un psalm în limba armeană, partea superioară compusă din volute are în vârf o cruce. Partea inferioară a amvonului, de asemenea poligonală, are parapetul decorat la colţuri cu stâlpi răsuciţi cu capiteluri corintice, care determină nişe semicirculare în care sunt reprezentaţi cei patru evanghelişti cu atributele aferente (de la dreapta spre stânga Matei, Ioan, Marc şi Luca).

 

În 1908 protopopul canonic Lukács Bárány a amplasat în biserică două plăci comemorative pentru cei mai însemnaţi oameni din Gherla care au fost înmormântaţi aici: pe de o parte sunt amintiţi întemeietorii bisericii, fraţii Solomon Simai şi Bogdan Simai şi soţiile lor, pe de alta vicarul apostolic Mihail Theodorovich.


Bibliografie selectivă
B. Nagy Margit: A barokk Szamosújvár születése. In: Építés-Építészettudomány XV. 1983. 28-30.

Pop, Virgil: Armenopolis - oraş baroc. Cluj-Napoca, 2002. 80-82.

Szongott Kristóf: Szamosújvár szabad királyi város monográfiája 1700-1900. II. Szamosújvár, 1901. 42-46.

Szongott Kristóf: Szamosújvár szabad királyi város monográfiája 1700-1900. III. Szamosújvár, 1901. 43-45.



Discuţie