listare

trimite prin

Biserica unitariană din Chilieni
Ultima actualizare:  2012-12-10
Autor: 



Date despre monument
Adresa: Chilieni, nr. 77. Jud. Covasna
Cod: CV-II-m-A-13193
Datare: a doua jumătate a secolului XIII. (nava), sfârşitul secolului XV. (corul), 1801–1802 (turnul, tavanul casetat a navei şi al corului)

Date istorice

Localitatea Chilieni (Sepsikilyén) aparţine administrativ de oraşul Sfântu Gheorghe, reşedinţa fostului comitat Trei Scaune. Prima atestare documentară despre Chilieni (Kylien) se datează din anul 1334 în registrul de dijmă papală („Johannes sacerdos de Kylien solvit I banalem et IIII Chulaqueos”).

 

Biserica unitariană este cea mai veche şi totodată cel mai valoros monument de arhitectură din localitate. In istoria bisericii pot fi identificate trei etape mai mari de construcţie. Astfel, nava a fost construită în stil romanic la sfârşitul secolului XIII. Iniţial avea două intrări pe latura vestică şi sudică, iar pa faţada sudică era străpunsă de două ferestre mai mici. Corul alungit, cu închidere semicirculară, flancată pe latura nordică de o sacristie, a fost demolată la sfârşitul secolului XV., iar pe locul ei a fost ridicată corul actual, cu închidere poligonală, articulată pe latura sudică şi sud-estică cu ferestre în arc frânt, decorate cu muluri. Iniţial corul gotic a fost boltitşi i s-a alipit o nouă sacristie zidului său nordic, au fost înălţate zidurile navei, iar exteriorul era ranforsat cu contraforturi. În timpul acestei etape de construcţie portalul sudic a fost înlocuit cu un portal de stil gotic tardiv, încheiat în arc frânt, cu muchiile teşite. Construcţia s-a finalizat probabil în jurul anului 1497, datarea acestuia fiind indicată de inscripţia de deasupra închiderii arcului portalului şi al tabernacolului. Tot cu această ocazie a fost aşezată şi ancadramentul uşii sacristiei cu lintel pe console.

 

În timpul Reformei biserica a trecut de la cultul romano-catolic la cultul reformat-calvin, apoi în ultimele decenii ale secolului XVI. la cel unitarian. În această perioadă picturile murale ale navei, realizate în a doua jumătate a secolului XIV. au fost acoperite cu var, au fost demolate sacristiile romanice şi gotice, iar tabernacolul şi uşa de sacristie gotică au fost zidite. În 1801 a fost montată în navă un tavan de lemn, casetat şi pictat. În urma unei cutremuri din 1802 bolta în reţea a corului s-a prăbuşit, iar zidurile şi ogivele/ancadramentele ferestrelor au fost puternic deteriorate. În urma lucrărilor de refacere bolta corului a fost înlocuită cu un tavan identic cu cel al navei.

 

Aspectul actual al edificiului este datorat lucrărilor de construcţie din anul 1806 a turnului pe partea vestică a navei. În 1820 faţadei sudice a i-fost anexată un portic, care a fost demolat în urma ultimei restaurări. Gardul bisericii şi poarta de intrare zidită din cărămidă a bisericii se datează, de asemenea, de la începutul secolului XIX.

 

Ansamblul bisericii a fost aşa de grav avariată de cutremurul din 1977, încât a trebuit să-l închidă. În urma săpăturilor arheologice din 1978 şi până la începutul anilor 80 au fost scoase la iveală fundamentele corului şi sacristiei romanice şi s-a demonstrat, că biserica era construită pe un cimitir din secolul XII–XIII. Restaurarea monumentului a avut loc între 1994 şi 2004, când a fost dezvelită o cristelniţa de piatră şi mai multe pietre cioplite, iar piatra de închidere al portalului sudic – deplasată cu ocazia construcţiei porticului sudic deasupra intrării vestice – a fost reaşezat în locul ei iniţial.

 

O parte semnificativă ale frescelor medievale au fost scoase la lumină în anul 1885 de Huszka József, care după ce le-a copiat în acuarelă, la cererea comunităţii le-a văruit din nou. Câteva fragmente de fresce au fost descoperite în 1970, altele au devenit vizibile după cutremurul din 1977. Finalizarea decapării şi conservarea frescelor au fost făcute în anii 2004–2005.


Descrierea edificiului

 

 

Biserica unitariană din Chilieni are o planimetrie orientată est-vest, şi dispune de o singură navă, care se închide cu un cor poligonal, în partea vestică este mărginită de un turn cu plan patrulater, cu ziduri sprijinite de contraforturi simple sau în trepte. Biserica are două intrări: una se deschide sub turn, iar cealaltă, cu ancadramentul inscripţionat (1497) amintit, pe latura sudică. Deasupra ei se deschidea o fereastră romanică, care a fost zidită, iar în zilele noastre este vizibilă doar din interior. Între primele două contraforturi dinspre vest se află o altă fereastră romanică, care fusese mărită în urma lucrărilor de extindere din perioada gotică. În urma ultimei restaurări pe ambele laturi ale ferestrei şi în vecinătatea portalului sudic au fost descoperite trei fresce, care reprezintă scene din nunta din Cana.
Iniţial corul era străpuns de cinci ferestre cu deschideri în arc frânt şi decorate cu muluri, însă numai cei de pe latura sudică şi sud-estică s-au păstrat, celelalte au fost înzidite. La nord de corul bisericii putem observa fundaţiile reconstruite şi trei porţiuni de zidărie ale sacristiilor anexate corului romanic şi gotic, iar o nişă în zidărie sugerează intrarea înzidită a sacristiei gotice demolate.

 

Turnul are trei etaje şi poartă un coif învelit cu tablă zincată. La parterul său se află o intrare pe latura vestică, iar faţadele ei sunt articulate cu lesene, cu goluri circulare şi ferestre cu închidere semicirculară. Pe latura vestică exterioară a navei, acoperită de construcţia turnului, putem observa fragmente de pictură murală ale unei compoziţii Mettercia, reprezentând pe Sf. Ana, Maria şi copilul Isus.

 

    Peretele sudic, vestic şi estic a navei este decorată în interior cu pictură murală, datând din a doua jumătate a secolului al XIV.

 

Secţiunea inferioară ale pereţilor pe toate cele trei laturi este în mare parte acoperită cu scene reprezentând Patimile lui Isus. Ciclul porneşte de la portalul sudic. Prima scenă, care figura scena intrării în Ierusalim, a fost distrusă în mare parte, iar ulterior picturile de aici au fost acoperite parţial şi de o frescă înfăţişând pe Maica Domnului cu Pruncul Isus. Pe partea de vest a peretelui sudic se observă scena Cinei cele de Taină, la colţ scenele arestării lui Isus (Sărutul lui Iuda, Sf. Apostol Petru tăind urechea lui Malhus), pe peretele de vest Biciuirea şi aducerea lui Isus în faţa lui Pilat, şi compoziţii ce înfăţişează încununarea cu spini şi drumul crucii. Ciclul se continuă pe peretele nordic cu reprezentarea Răstignirii, ale cărei detalii din mijloc s-au degradat, şi sunt cunoscute numai din copiile lui Huszka József. Urmează scenele înfăţişând Coborârea de pe Cruce, Plângerea lui Isus, Învierea, distruse pe partea inferioară. Identificarea detaliilor din compoziţia reprezentând Coborârea la iad a lui Iisus şi al ultimei scene – din care s-a păstrat numai un fragment în care putem observa capul lui Iisus cu nimb – este incertă. Următoarele două scene au fost realizate în aceeaşi perioadă cu celelalte scene ale ciclului, dar nu fac parte din acesta. Una dintre ele reprezintă pe Maica Domnului, iniţial fiind completată pe partea stângă cu portretul îngenuncheat al unui donator. Ultima scenă de pe partea inferioară a laturii nordice cuprinde două sfinţi în picioare, probabil pe Sf. Cosma şi Damian. Nu face parte din această serie nici pictura ulterior adăugată de pe partea dreaptă a intrării, din care se vede astăzi numai un fragment reprezentând un copil cu un coş, despre care putem presupune că făcea parte dintr-o compoziţie reprezentând pe Sfânta Doroteea.

 

Pe registrul superior al peretelui de sud e figurată Judecata de Apoi. În axa compoziţiei apare figura lui Isus pe tronul de judecată, înfăţişat în mandorlă şi încadrat de doi îngeri care suflă din trâmbiţe şi de figurile apostolilor, iar la picioare se află figura îngenunchiată a Fecioarei Maria şi a lui Ioan Botezătorul. Pe partea stângă a lui Hristos, jos apare grupul celor înviaţi, iar pe partea dreaptă o reprezentare a Fecioarei Maria. Pictura pe de pe partea stângă, a acesteia din urmă, s-a deteriorat. Aici putem observa o balanţă, în coşul căreia stă o figură demonică; figura Sfântului Mihail care ţinea balanţa şi imaginea Iadului – scena de închidere a ciclului – au fost distruse. Raiul apare pe partea stângă a lui Isus în forma unui oraş al cărei poartă de intrare este păzită de un înger.

 

Picturile murale ale peretelui vestic au pierdut cromatica lor originală, şi se păstrează foarte fragmentar, fiind aproape indescifrabile. De aici porneşte ciclul narativ ale legendei Sf. Ladislau cu scenele obişnuite, iar apoi se continuă în partea superioară a peretelui de nord şi se închide cu scena decapitării.

 

Pe lângă cele trei cicluri mari de picturi murale, aparţinând aceluiaşi atelier, trebuie să-l amintim şi fragmentele unei frize pictate sub tavanul bisericii,şi pictura ornamentală din jurul tabernacolul din partea nord-estică a sanctuarului. În vecinătatea tabernacolul mai sunt două piese medievale, executate din piatră cioplită, ancadramentul uşii sacristiei şi o cristelniţă.

 

Amvonul alipit peretelui nordic, zidit şi cu un baldachin din lemn, tavanul pictat şi casetat al navei şi a corului se datează de la începutul secolului XIX.


Bibliografie selectivă
Jékely Zsombor–Kiss Lóránd, Középkori falképek Erdélyben, Budapest, 2008, pp. 278–333.
Székely Zoltán, Cimitirul si biserica datînd din feudalismul timpuriu de la Chilieni, In: Materiale si cercetari arheologice (MCA), XVI, Bucuresti, 1986, pp. 215–224.
Székely Zoltán, Kora középkori települések a Székelyföldön (XI–XIV. század), In: Veszprémi Történelmi Tár, 1990, pp. 3−19. Vezi: http://epa.oszk.hu/01600/01612/00003/pdf/vttar_1990-1_01_szekely.pdf
Kónya Ádám, Kilyén vallatása, In: Keresztény Magvető, 1982/4, pp. 210–214. Vezi: http://epa.oszk.hu/02100/02190/00126/pdf/KM_1982_04_210.pdf


Unable to select database